Viaţa fără colegi

0
399

Vă puteţi închipui viaţa fără colegi? Eu nu o pot concepe. Din simplul motiv că nu pot trăi în viaţă, firesc, normal fără semeni. Şi acum îmi aduc aminte de colegii din armată. Perioada aceea disciplinată, pe alocuri dură ori chiar absurdă m-a rostuit în bine pentru viaţă. Unora li s-a părut stranie, ciudată, de nesuportat. Feciorul de la ţară purta un respect deosebit pentru colegii de armată. După lăsarea la vatră, în sărbători, băteau satele pentru a se reîntîlni. Era o ţesătură de sentimente, plăcute, care ţineau oamenii împreună. Colegul de armată era prieten pînă la moarte. Eu şi acum îl caut pe locotenentul (pe atunci) Aurel Rus din Dej. Apoi colegii de şcoală – de liceu şi facultate – rămîn valoarea omenească şi intelectuală a fiecăruia dintre noi. După aproape o jumătate de veac mă întîlnesc, cu fireşti emoţii, cu colegii de Liceu Pedagogic din Sighetu Marmaţiei. Prieteniile de astăzi s-au întemeiat tocmai în vremea visării. Cînd aveam mari idealuri. Nevoia de prieteni, nevoia de colegi mi le astîmpăr prin întîlniri. Poate nu vorbim să fim mai uşori dar spovedania între noi face parte din apropierea unor mari păreri. A trecut jumătatea de secol de cînd ne ştim şi rămîn dornic să mă întîlnesc cu Fraţii Bârlea, Echim ori Andrei Făt. Gata, am devenit statui de sentimente! Aşa mi se pare mai frumoasă şi mai uşoară viaţa. (Nu am adus în discuţie sentimentul de frate deoarece fraţii îi ai de la Dumnezeu iar prietenii îi alegi!). Am făcut ocolul acesta pentru a ajunge la un fenomen care se vrea extins. O cîntăreaţă şi un actor au luat decizia de a-şi retrage fiica de la şcoală pentru a urma sistemul de a învăţa acasă. Am aflat că sute de părinţi români au luat această decizie, pe fondul degradării sistemului de învăţămînt. Un director din ministerul de resort a confirmat că există această posibilitate. Părinţii acţionează legal înscriind copiii la şcoli din străinătate care furnizează cursurile şi testează chiar de la distanţă. Asemenea şcoli sînt în America, Australia dar şi în Uniunea Europeană. Se pot elibera certificate de absolvire. Nu ştiu cum funcţionează în detaliu această însingurare dar psihologii spun că este dificilă şi implică o mare răspundere din partea părinţilor. Trebuie multă chibzuinţă. Să punem în balanţă avantajele şi dezavantajele. Fugi de şcoală, adică de colegi, de dascăli dar pînă la urmă testarea şi evaluarea se vor face tot după sistemul de care ai vrut să scapi. Toată lumea aude că programa este foarte încărcată iar metodele sînt greoaie. La sfîrşitul unei zile copiii sînt obosiţi. Studiază materii care nu-i pasionează. Oare cine îi împiedică pe cei care îşi dau seama de toate acestea să nu simplifice situaţia. Toată ziua discutăm despre deficienţele învăţămîntului dar ne spălăm pe cap cu ele. Parcă este un blestem ca răul să aibă o viaţă atît de lungă. În opinii avem mulţi doctori (care nu au plagiat) pragmatismul parcă fuge de noi. Mişcarea de rotaţie a miniştrilor la învăţămînt este proverbială. Dar să nu uit ideea. Ce-i cu învăţămîntul acasă? E nevoie de oameni specializaţi, competenţi, care să poată pregăti un copil. Apoi să fie un sistem care să recunoască studiile de acasă. Dar să nu uite părinţii că într-o asemenea variantă îi oferă copilului o viaţă fără colegi. Copilul, crede un fost învăţător, este privat de spiritul de concurenţă, de informaţie reciprocă, de evaluarea în clasă. Nu este greu de înţeles că se pierde contactul cu viaţa reală, cu surprizele vieţii împreună, deoarece este scos din context. Poate alerga de unul singur. Dar poate avea singurătatea alergătorului de cursă lungă vorba filmului. Oricum copilul nu poate fi departe de lume şi dacă învaţă acasă. Risc mare pentru a fi un om între oameni. Cine vrea să schimbe sistemul de învăţămînt să pună piciorul în prag. Schimbaţi sistemul! Dar nu oferiţi copilului o viaţă fără colegi. Colegi de clasă, colegi de dans, colegi de viaţă. Fără colegi, aleşi cu inspiraţie, după rezonanţa sufletului, viaţa este foarte tristă. Eu aşa cred. Dar mai ştim încotro se îndreaptă lumea asta? Pe mine mă doare abandonul şcolilor. O altă singurătate care coboară mult societatea în care trăim. Cred în şcoala în care copiii sînt laolaltă.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.