Lumea Maramureşului prezentată într-un scurtmetraj premiat la nivel internaţional

0
3919

Un scurtmetraj care a fost filmat integral în Maramureş a avut şansa de a câştiga premii la festivaluri de gen din ţară şi din străinătate. Filmul „Vreu” a fost apreciat de juriu, dar şi de public, deşi realizatorii producţiei nu se aşteptau ca mesajul să fie atât de bine receptat. Astfel, filmul lansat abia în vară are deja în palmares, premiul pentru cel mai bun scurtmetraj românesc la Festivalul Internaţional de Scurtmetraje, producţii independente, care s-a derulat simultan în Bucureşti şi în Braşov. Producţia a mai câştigat premiul pentru eseu la SimFest Film din Târgu Mureş, precum şi premiul juriului la un festival din Albania. Filmările pentru „Vreu” au fost realizate în Sighetu Marmaţiei, dar şi în satele din apropiere. În scurtmetraj apare şi „Jocul satului” din Călineşti, tradiţie pe care tânăra artistă Măriuca Verdeş se încăpăţânează să o ducă mai departe. Un rol important în realizarea filmului l-a avut şi ceteraşul Vasile Rus care a asigurat 60% din muzica ce se regăseşte în scurtmetraj. Povestea filmului este centrată pe iubire. Este o producţie realizată practic de două persoane, Bogdan Fanariu şi Lavinia Pop-Coman care s-au ocupat de toate „ingredientele” necesare pentru ca filmul să iasă bine. Experienţa a fost una de neuitat pentru regizorul Bogdan Fanariu, care îşi propune să revină pentru o altă filmare în Maramureş. Acesta ne-a dezvăluit într-un interviu că vrea să facă un scurtmetraj după povestea lui Harap Alb.
R: Unde s-au realizat filmările?
B.F.: La Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, în împrejurimile oraşului, la Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Am fost şi la Călineşti, la o reprezentaţie pe care a avut-o Grupul Călineştenii Ţării Maramureşului. Eu mă întrebam dacă vom găsi un loc unde să-i adunăm şi am aflat că ei de fapt se adună în fiecare duminică. Mi s-a părut extraordinar. Aşa am cunoscut-o pe Măriuca Verdeş. Mi-am dat seama că e ceva minunat, faptul că ei se adună  încă şi îşi păstrează datinile. Pentru mine ca om de film a fost simplu, deoarece aveam decorurile puse, aveam totul pregătit. A trebuit doar să-mi aşez camera şi să-mi fac meseria cât de bine am putut. În schimb, ei există în continuare acolo. M-am bucurat. Dacă am trăit aici în Bucureşti foarte mulţi ani, am făcut studiile de regie la Londra, m-am mai şters nu mai am nuanţa de român autentic. Vin aşa dintr-o lume care m-a zăpăcit puţin,deşi am fost crescut şi eu la ţară. M-am bucurat să o regăsesc, am trăit cu ei, cu filmul, am trăit totul de la capăt, mi-am amintiti zece ani de copilărie. Multe scene au fost filmate în sate diferite de pe lângă Sighet
R: Povestea filmului de unde a pornit?
B.F.: A fost ideea Laviniei Pop-Coman. Filmul a pornit aşa: e atât de frumos în Maramureş, încât e păcat să nu facem un film. Lavinia a zis: am şi eu o povestioară la care mă tot gândesc de ceva timp. De fapt în scenariu sunt bucăţi mari din poveste şi din poezie luate tot din folclorul românesc. A fost o căutare interesantă. Lavinia s-a ocupat mult de scenariu. Am îmbinat poeziile găsite şi le-am trecut printr-o poveste. Povestea a vrut să fie simplă şi la îndemâna oricui. Textele sunt destul de profunde şi acolo îmi era teamă că nu va înţelege toată lumea. Starea filmului s-a transmis şi asta e foarte important. Filmul „Vreu” a fost realizat de două persoane, eu şi Lavinia, care am fost şi pe producţie, şi pe filmare, pe joc, montaj, machiaj, scenariu. Cu ajutorul Măriucăi Verdeş şi al Lui Vasile Rus care a asigurat mai bine de 60% din muzica din film. Şi nu ştiu de unde a cules-o. Pentru că nu se mai cântă aşa ceva.
vreuR: Care e de fapt mesajul acestui scurtmetraj?
B.F.: Totul se rezumă la un lucru pe care toată lumea îl caută în viaţă: iubirea.
R: Cu cine aţi mai colaborat pentru acest film?
B.F.: Multe secvenţe, asta face parte dintr-un stil al meu de regizor, multe scene sunt filmate tip „guerilla”, adică fără ştirea oamenilor. Cumva am regizat o diversiune ca ei să poată vorbi despre nişte lucruri, cum a fost şi scena cu bătrânii. Chiar şi scenele de acolo de la Jocul Satului. Ca să nu-i inhib, să fie ei în esenţa lor, acolo, în plămădeală, a trebuit să regizez altfel, din spaţii ascunse. Cei doi bătrânei nu ştiau că sunt filmaţi. Doar am tratat nişte subiecte şi ei le-au tratat live ca şi cum erau la masă, într-o seară obişnuită. Au spus nişte lucruri foarte profunde. Pentru că sunt de o plămădeală specială, cred că au adunat trei mari filozofi ai lumii în vorbele lor.
R: Filmul cum a fost primit de public?
B. F.: În general publicul ne-a dat premiile. Publicul, din ce i-am întrebat dacă au înţeles, dacă le-a plăcut, nu a ştiut să răspundă. Publicul cred că de fapt comunică dincolo de limbajul verbal, are un altfel de limbaj, unul universal în care sunt cuvinte cheie, e vorba de stare şi de nevoile sufletului. Au empatizat imediat cu personajul feminin care şi-a dorit să fie iubită de un anume băiat din sat.
R: Filmul unde poate fi văzut?
B.F.: L-am lansat pe Youtube pentru publicul larg. Am primit în vară vreo trei cereri de la nişte domni din altă ţară care nu ştiu unde l-au văzut şi m-au întrebat dacă pot să-l cumpere. M-am bucurat enorm. Acolo se obişnuieşte să se cumpere filmul. La noi se downloadează. Am decis să-l lansez online, pentru că oricum n-am cum să câştig din el. Urmează să facem o proiecţie şi la Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei.
R: Veţi mai filma şi alte producţii în Maramureş?
B.F.: Am un plan şi abia aştept să-l încerc, dar am nevoie de nişte fonduri. Aş dori să fac Harap-Alb în Maramureş. Avem nişte personaje extraordinare. Abia acum încep să realizez ca regizor ce personaje ofertante sunt acolo: Gerilă, Lungilă, Flămânzilă, Setilă. Nu îndrăznesc să mă gândesc la un lungmetraj, voi face tot un scurtmetraj, până în 20-30 de minute. Aş vrea să fac Harap-Alb acolo în Maramureş pentru că sunt de părere că s-ar potrivi perfect cu lumea pe care o descrie autorul. Am şi personajele deja. Îl am pe Lungilă, pe Setilă. Şi mai am câţiva actori cu care lucrez în Bucureşti potriviţi pentru unele personaje. Nu ştiu când voi începe, fie în toamnă, în februarie, nu ştiu. Trebuie să mă gândesc bine.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.