POESIS. Ioan Moldovan

0
408

Marţi de decembrie

Vorbeam de superficialitate şi beam votcă
Ne grăbeam
Eram deja bătrâni
E o mare răspundere să fii superficial
E şi o mare răspundere să ai în preajmă câini
Estimp în biblioteca noastră judeţeană
o mulţime de scriitori lansau o mulţime de cărţi
E o mare răspundere să fii deja lansat
E o şi mai mare răspundere să stai în coloană
Beam votcă
Nu mai vorbeam nimic şi nici nu ne-am mai
dus atunci acasă
Acum am vrea, dar rana din lună nu ne lasă.

Lumina zeloasă

Dis-de-dimineaţă
am văzut trei lumânărele de ceară
abia pâlpâind. Şi-am plecat

Dis-de-dimineaţă
a venit cineva şi mi-a dat vestea amară
că s-a-nserat

Crunt
Domnia ta, ploaie de decembrie
ce omenoasă poţi fi
când nici a dormi nu vrei, dar’mi-te să visezi

Sunt şi eu un măgar încărcat cu marmite
într-o turmă de iezi

Şi deodată lumina zeloasă
a cărei cenuşă sunt.

În gerul dezordonat

Ger afară
Ne trimitem unii altora filmuleţe feerice
Corectez texte vetuste
Săptămânal în şcoli generale
mă ţin de şuste
cu fulgerele sferice
ce-mi fac altfel viaţa amară
Am rămas cu doar două stiluri
cel înalt şi cel jos
Dar mi-ajung să mai trimit emailuri
pe râu în jos
Aici în cămară
Dumnezeu nu-mi cere să fiu timid
cu îngerul trimis
Să-i spun doar ce îmi este mai greu
Să desluşesc în veste
ce este şi ce nu este vis
Să mă adresez cu vorbele mele
cu „domnul meu”
şi să stau şi să dau uşurel cu fruntea în zid

Să plâng în amiaza mare din senin, fără grijă
fără ruşine, înconjurat doar de dor şi de griji şi, mă mir,
cum mă tot îndeamnă: nu plânge, nu plânge
eşti volintir
În gerul acesta dezordonat
ca obrajii unui muribund.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.