Maramureşul în “Lumină Lină” din New York

0
348

Înainte de a călca pe strada Astoria din New York, cum lesne se înţelege, imaginaţia îmi era rămuroasă socotind că sediul revistei “Lumină Lină” s-ar putea afla într-o clădire care sfidează Cerul. Nicidecum. Ci într-un loc în care liniştea şi cugetarea te înconjoară. La sfîrşitul lunii decembrie, a anului trecut, Crucea şi Litera mi s-au desluşit. Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, unde slujeşte părintele Theodor Damian adăposteşte duhul revistei. Aici se împlineşte echilibrul dintre minte şi inimă sau după o frumoasă expresie a părintelui Damian, aici se întîmplă botezarea minţii în apele calde ale inimii. În jurul Bisericii se adună cuvîntul românesc. Am spus-o acolo în Sala Socială, în faţa românilor adunaţi de Sfîntul Ştefan că nu mă surprinde firescul din Carpaţi dus în marele oraş american deoarece revista “Lumină Lină” o citeam cu interes de mai bine de un deceniu şi jumătate. Într-o formă naturală spiritul românesc este purtat prin pagina tipărită. În urmă cu mai bine de două decenii un grup de creştini, condus de preotul profesorul dr. Theodor Damian (născut în Bucovina) au înfiinţat la New York Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă. Pe lîngă Biserică a luat fiinţă Cenaclul literar “Mihai Eminescu” şi purtătoarea de mesaj în lume revista “Lumină Lină”. Bine am zis, în lume, deoarece publicaţia este difuzată în 22 de ţări, din America pînă în Australia. Nume de prestigiu ale culturii româneşti colaborează consecvent în paginile revistei. Editorialele pe teme creştine semnate de Theodor Damian fac parte din zestrea gîndirii teologiei româneşti. De peste două decenii revista “Lumină Lină” este un reper pentru cultura românească de peste Ocean. M-am convins la faţa locului, pe liniştita stradă Astoria din New York, acolo unde românii se adună să zidească. Dorul de România nu are nimic jeluitor ci se manifestă într-o trainică întrupare. De aceea o temă abordată în revistă are credit intelectual dar şi circulaţie în lume. În numărul 3 (iulie-septembrie) din acest an alocă spaţii generoase pentru “trei titluri de cărţi inestimabile ca valoare istorică şi literară” prezentate de doamna Silvia Popescu în cartea: “Comori de suflet – mai vechi de un secol” (comentate de Ironim Marţian). Cele trei titluri se referă la istoria Maramureşului, la personalităţi care au marcat timpul. Toate au apărut la Editura Societăţii Culturale Pro Maramureş “Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca coordonată de Vasile Iuga de Sălişte cel care în urmă cu doi ani a fost răsplătit cu Premiul “Eudoxiu Hurmuzachi” al Academiei Române (pentru volumul “Oameni de seamă ai Maramureşului”). Cele trei titluri, în ordinea cronologică a apariţiilor în prima ediţie sînt: Ioan Cavaler de Puşcariu (Date istorice privitoare la familiile nobile române), Dr. Ioan Mihaly de Apşa (Diplome maramureşene din sec. XIV-XV) şi Joody Pal (Cercetarea calităţii de nobil în Comitatul Maramureş. Anii 1749-1769). Vasile Iuga de Sălişte a scos la lumină cărţi fundamentale pentru istoria Maramureşului dar şi a României. Proiectarea în cotidian este asigurată de acad. Ioan Aurel Pop, istoric de prestigiu pentru perioada medievală, regretatul acad. Camil Mureşan, fost director al Institutului de Istorie “George Bariţiu” al Filialei Cluj a Academiei Române, acad. Nicolae Edroiu, actualul director al Institutului de Istorie ori prof. dr. Mircea Popa. Readuc aminte că celebrele Diplome maramureşene au fost traduse pentru prima dată în limba română de prof. Vasile Rus care a ştiut cu migală şi pricepere să transpună monumentala carte într-o singură limbă cea a erudiţiei şi culturii de odinioară. Despre aceste monumente (fără exagerare) ale istoriei Maramureşului am scris pe spaţii largi, la timpul cuvenit. Acum doresc să semnalez că ecoul valorii lor pentru trecutul României (de care trebuie să ţinem seama) a ajuns într-o revistă de mare prestigiu internaţional. Cum în lumea în care trăim este nevoie să ne impunem cu adevărul despre noi, revista “Lumină Lină” a făcut ce trebuia să facă o publicaţie care se respectă. Face cunoscut lumii documente esenţiale despre Maramureş, ţară întemeietoare de ţări. Ceea ce a făcut părintele Damian, ne spune prin gest, că dacă vom fi demni, cu istoria noastră vom fi trataţi cu demnitate iar dacă vom respecta această ţară şi alţii o vor face la fel. Închei cu crezul editorului Vasile Iuga de Sălişte: sper ca urmaşii acestor familii nobile maramureşene vor putea fi peste timp în rînd cu marile familii de nobili ale Comunităţii Europene, care îşi păstrează şi astăzi cu onoare titlurile nobiliare”. Maramureşul în “Lumină Lină”, o fereastră spre lume.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.