Întîlnire după 44 de ani

0
413

Absolvenţii promoţiei 1972 a Institutului Pedagogic de 3 ani, Baia Mare, s-au întâlnit, după 44 de ani de la absolvirea facultăţii, în staţiunea Călimăneşti-Căciulata, judeţul Vâlcea.
Dintre cei 70 de absolvenţi, care s-au răspândit în toată ţara, pentru a le arăta elevilor care este rolul matematicii în progresul societăţii, la „apelul” organizatorilor Maria Marin – Siliştea Cruci (Dolj), Valeria Cătălina – Roieşti (Vîlcea) şi Ion Cirican – Bogdăneşti (Vâlcea), s-a constatat că 12 nu mai sunt printre noi, iar dintre cei 58 rămaşi în viaţă au răspuns prezent: Petre Bălan (Polovraci, Gorj), Mircea Bârză (Alba Iulia), Lenuţa Bozga-Coptil (Bistriţa), Elisabeta Cherecheş-Buhan (Baia Sprie), Grigore Chincea (Tăuţii de Sus), Aurel Cordiş (Satu Mare), Grigore Cota  (Năsăud), Gheorghe Cosma (com. Galicea, Vâlcea), Elisabeta Maiorescu-Florescu (Baia Mare), Leontin Lucăcel (Ileanda), Gheorghe Maiorescu (Baia Mare), Gheorghe-Alexandru Man (Dej), Maria Mureşan-Hotea (Şomcuta Mare) Elena Oprea-Costin (Cerneşti), Maria Pop-Conţiu (Săcălăşeni), Margareta Pop-Flontaş (Livada), Florian Sabou (Recea), Vasile Sabou (Baia Mare), Leon Sbîrciu (Feldru, Bistriţa-Năsăud), Tiberiu Welti (Breg, Germania). Dintre profesori a fost prezent doar Dumitru Acu.
În seara primei zile, a avut loc o întâlnire, unde s-au depănat amintiri din timpul studenţiei şi care s-a prelungit până noaptea târziu. A doua zi au sosit şi alţi colegi din zonele apropiate. La ora 11, a început cursul festiv, iar la citirea listei cu cei plecaţi dintre noi s-a păstrat un moment de reculegere. După ce organizatorii au urat bun venit, a urmat prezentarea activităţii desfăşurate în cei 44 de ani, de către fiecare absolvent prezent la întâlnire. Cei care nu au reuşit să participe au transmis mesaje telefonic. Seara a avut loc masa festivă, urmată de dans şi voie bună pe ritmul melodiilor din anii studenţiei.
A treia zi a fost dedicată excursiei, spre Mănăstirea Horezu. Lăcaşul  de cult, cu Hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” a fost ctitorit între anii 1693-1697, în timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu. Actualmente se află în patrimoniul UNESCO, din 1993. Mănăstirea, cel mai mare ansamblu monarhic din România, este construită pe valea râului Romanii de Jos.
În Schitul Sfântului Ştefan, numit astfel după numele fiului cel mare al domnitorului, ctitorit de acesta la 1703, s-a înfiinţat o vestită bibliotecă a lui Constantin Brîncoveanu, care, la 1791 avea 382 de volume şi 46 de manuscrise, în prezent fiind cca. 4.000 de volume. De remarcat că, din cele 382 de volume, 115 erau scrise în limba română.
Următorul obiectiv a fost Mănăstirea Bistriţa. Prima atestare documentară datează din 16 martie 1494, şi aparţine lui Vlad Călugărul. Mănăstirea a fost distrusă din temelii, de către Mihnea Vodă, la 1509. A fost refăcută în timpul lui Neagoe Basarab, între 1515 – 1519, tot de către boierii Craioveşti. Marele ban Barbu Craiovescu al Olteniei a adus de la Constantinopol cea mai de preţ comoară a lăcaşului, moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul. În anii 1877-1888, pe durata Războiului de independenţă, aici a funcţionat un spital militar, apoi, între anii 1883-1898, a funcţionat o şcoală militară. Până în anul 1948, la această mănăstire au funcţionat diferite şcoli, în special pentru fete. În anul 1959, mănăstirea este desfiinţată şi călugăriţele trimise „acasă”. În prezent, aici funcţionează o şcoală specială pentru copiii cu deficienţe mentale.
Reîntorşi în staţiunea Căciulata a urmat despărţirea, cu regretul că timpul a fost prea scurt. S-a stabilit că următoarea întâlnire va fi în Maramureş. (v.i.)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.