Preţul mic este … scump

0
291

A apărut de cîteva luni o nouă lege de reglementare a achiziţiilor publice, care restrînge libertatea autorităţilor de a încheia contracte, dar şansele ca banul public să fie folosit cu mai mare folos nu prea cresc.
Ca alte legi, şi aceasta pare să fi fost concepută fără consultarea funcţionarilor din teritoriu, care au experienţă practică în acest sector. Legea conţine 200 de articole şi prevede ce trebuie să facă autorităţile publice cînd au intenţia să construiască un drum, o şcoală, să cumpere un serviciu sau o soluţie prin concurs de oferte, în condiţii de eficienţă economică şi socială. Introducerea unor principii legale şi clare poate să fie de folos, precum este confidenţialitatea (autoritatea publică n-are voie să dezvăluie componenţa comisiei de evaluare a ofertelor). Transparenţa ofertei prin caietul de sarcini a fost de asemenea legiferată. Important este şi  principiul de asumare a răspunderii. Adesea, firma executantă nu-şi asumă răspunderea pentru calitatea lucrării şi la finalul unei investiţii intră în insolvenţă şi de aici urmează dezastrul!
Legea introduce declaraţia pe propria răspundere a operatorului economic cu privire la îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie. Este un act pe lîngă multele de acest fel din dosar, dar fără folos, de vreme ce operatorul economic are soluţia legală să ceară insolvenţa după ce execută o lucrare de mîntuială. Seriozitatea firmelor rămîne una din problemele noastre, ceea ce din start scade şansele de reuşită.
Din sumele alocate prin proiect, 10-15% pot fi cheltuite pentru  proiectare – dar după părerea noastră procentul nu ar trebui să depăşească 3%. Pentru dirigenţia de şantier se alocă 3% – deşi logic ar fi 10-15%, întrucît dirigintele trebuie să fie permanent pe şantier şi să stopeze din faşă orice încercare de a pune în operă lucrări neconforme calitativ. Mai important este ca instituţia dirigintelui de şantier să fie mai susţinută decît proiectarea şi consultanţa, servicii importante şi ele, dar care nu implică nici o garanţie calitativă. Se ajunge ca lucrarea să fie realizată la întîmplare, cu mari deficienţe constructive, iar comisia de recepţie se vede pusă în faţa faptului împlinit. Răspunderea prin urmare se diluează şi în cele din urmă nu aparţine nimănui!
Legea achiziţiilor publice este dură, dacă un primar nu o aplică va fi sancţionat contravenţional cu 5.000-30.000 lei. A fost impus şi un termen de 3 ani în care inspectorii de conturi pot verifica dosarul de achiziţie publică. Fără îndoială, nici un proiect public nu va rămîne neverificat, deci puţini vor îndrăzni să încalce normele.  Formal, legea va fi respectată, dar practic nu vom constata nici o calitate în plus, chiar dacă de acum înainte sînt obligatorii studiile de fundamentare a investiţiilor (care demonstrează necesitatea şi oportunitatea proiectului). Nu vom construi parcuri lîngă pădure, nici săli de sport pentru bătrănii din sate, ci vom dirija fondurile spre nevoile urgente ale comunităţilor, ceea ce este un pas spre normalitate.
Legea nouă devine obligatorie doar pentru achiziţii mai mari de 13.000 euro. UE impune iată praguri, pentru 12.999 euro nu aplici legea, pentru 13.001 euro o aplici musai! Sînt necesare multe avize, acte, hîrtii, însă calitatea lucrărilor, serviciilor şi ideilor rămîne dificil de reglementat şi de asigurat. Parlamentarii care vor intra pe rol din 11 decembrie 2016 poate vor gîndi altfel decît cei de pînă acum. Legea achiziţiilor publice în forma actuală a fost dată pentru a susţine firmele private, româneşti şi europene. Este însă fără înţeles logic ca o primărie să organizeze licitaţie publică pentru zugrăvirea instituţiilor publice din comună sau oraş, în loc să angajeze unul sau doi zugravi! Adepţii economiei de piaţă vor protesta, însă statul are rolul principal să urmărească scopul ca cetăţenii să beneficieze de servicii publice de calitate şi la preţ mic. Şi firmele cu capital public pot fi rentabile, dacă managementul lor este corect! În caz contrar, se aplică aceeaşi lege a insolvenţei.
Licitaţia poate fi cîştigată de acum înainte şi de oferta care propune cel mai bun raport calitate/preţ, nu doar cel mai mic preţ. Costul trebuie să fie sub comparaţie, mereu. Scopul este combaterea fraudei în achiziţiile publice (corupţia a generat pagube bugetare de miliarde de euro) şi eliminarea conflictelor de interese, dar pentru a atinge aceste ţinte de integritate legea trebuie perfecţionată în punctele esenţiale!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.