ONOAREA CETĂŢEANULUI DE ONOARE

2
589

La sfîrşit de septembrie, în Maramureş au avut loc două decernări de demnităţi de Cetăţeni de onoare. La Târgu Lăpuş, Consiliul Local i-a oferit acest titlu doctorului Herman Bercovitz, consulul onorific al României în Israel, medicul personal al familiei premierului Benjamin Netanyahu, născut acum 67 de ani în Târgu Lăpuş, licenţiat al Facultăţii de Medicină din Cluj-Napoca, emigrant în 1975 în Israel.

După cum s-a afirmat în adunarea de decernare a titlului, dr. Bercovitz „a păstrat neîntrerupt legătura cu România şi COMUNITATEA DE ORIGINE, aducînd SERVICII IMPORTANTE în relaţiile româno-israeliene şi Diasporei române din Israel”. Prin acest distins medic, familia Netanyahu a cunoscut aşezări şi oameni în România, rămînînd „mari admiratori ai acestei ţări”.
În acelaşi timp, şi Laureatului Premiului Nobel, ELIE WIESEL, Consiliul Judeţean Maramureş i-a acordat, post-mortem, titlul de Cetăţean de Onoare al Judeţului, eveniment petrecut la Casa Memorială „Elie Wiesel” şi Muzeul Civilizaţiei Evreieşti din Sighet. Firesc, personalităţi de seamă au evocat viaţa, opera şi activitatea lui Elie Wiesel, care a decedat în 2 iunie 2016 la New York.
În viaţă, Elie Wiesel s-a bucurat de numeroase distincţii şi titluri academice, ştiinţifice şi literare, acordate de circa 55 de academii şi institute din lume, de recunoaştere universală a valoroasei sale opere (circa 60 titluri), în unele – Noaptea, Toate fluviile curg spre mare – regăsindu-se referiri şi la Sighet şi Maramureş.
Cu privire la baştina în care s-a născut în 1928, convieţuind 12 ani în acest ţinut al dacilor liberi, al marilor voievozi întemeietori de ţară, al generaţiilor de intelectuali români care s-au dedicat, în vremuri de restrişte, pentru păstrarea identităţii, supuşi maghiarizării şi altor înstrăinări, în scrierile sale vorbeşte despre Sighet ca „oraş maghiar de graniţă”, mama sa fiind „foarte fericită cînd s-a terminat cu OCUPAŢIA ROMÂNEASCĂ” (subl. n.), mulţumind lui Dumnezeu „că ne-am SCHIMBAT NAŢIONALITATEA” (eventual cetăţenia?!).
Era în toamna lui 1940, cînd Maramureşul era cedat Ungariei prin Diktatul de la Viena, familia sa apreciind „IMNUL ŞI DRAPELUL ROMÂNESC (pe care le-a aruncat, n.n.) ca pe o cîrpă, ca un ciorap murdar”. (Toate fluviile curg spre mare, Editura Hasefer, 2000).
În 1968, nepotul lui Elie, Nicolae Wiezel, redactor-şef adjunct la ziarul Pentru socialism, la o întîlnire cu dr. Mihai Marina, fost consul general la Oradea în timpul ocupaţiei horthyste, care salvase zeci de evrei, fiind numit de statul Israel „Drept între Popoare”, la care am asistat ca secretar de redacţie, spunea despre familia Wiesel că era „pur filomaghiară”, că privea pe români ca pe nişte „servitori” ignoranţi (slugi; Maria din Noaptea era „slujnică”), că n-a crezut nicio clipă că evreii din Ungaria şi Transilvania ocupată (cca 150.000, din care vreo 40.000 din Maramureş) vor fi trimişi în lagărele morţii!
În context, avînd în vedere universalitatea sa, ca şi opiniile şi judecăţile (unele nechibzuite) exprimate, prietenul său Eugen Ionesco, membru al Academiei Franceze, i-a reproşat „FALSIFICAREA ISTORIEI”, fiindcă a declarat la un post TV francez că în aprilie-mai 1944 cei circa 40.000 de evrei din Maramureş au fost ghetoizaţi, deportaţi de „jandarmi români”. Nu în parlamentul maghiar, ci în cel Român, Elie Wiesel a strigat: „România a ucis, a ucis, a ucis!”, jignind o ŢARĂ şi un POPOR, fiindcă nu ROMÂNIA, cu guvernanţii săi, ci germanii au comis masacrele şi deportările de la Iaşi şi Transnistria!
Chiar şi coetnicii săi – scriitorii Norman Finkelstein şi Naom Chomsky l-au calificat ca „impostor îngrozitor”, iar prof. McGowen ca „simbol al ipocriziei” (Washington Report). Distinsul cu titlul de onoare a semnat şi pentru actul de înfiinţare a Universităţii maghiare „Janos Bolyai” la Cluj.
Motivaţia din Diploma de onoare, conferită de Consiliul Judeţean Maramureş, ni se pare destul de generală – „în slujba păstrării memoriei Holocaustului” –, care nu conferă niciun merit pentru Maramureş.
Sine ira et studio, am menţionat aceste fapte şi „judecăţi” ale familiei şi scriitorului Wiesel – nu pentru a diminua semnificaţia evenimentului, care, totuşi, rămîne şi la judecata celor peste 420.000 de cetăţeni, care nu sunt numai maramureşeni (voivodali sau istorici), ci şi lăpuşeni, chioreni, codreni. Aceştia din cele „trei ţări”, nu că ar fi ignoranţi ai istoriei acestor pămînturi ROMÂNEŞTI, dar pur şi simplu nu ştiu (unii) NIMIC despre Elie Wiesel! Pentru ei am scris opiniile de faţă.
De altfel, cei care au elogiat personalitatea lui Elie Wiesel au făcut-o cu mai puţin spirit critic. Or, cum se ştie – ca să nu fim acuzaţi de unii şi de alţii – TALMUDUL, care îngăduie o foarte mare deschidere de spirit, „te lasă să spui TOT, să gîndeşti TOT, dar şi să contrazici TOT” (Marc Alain Ouaknin, directorul Centrului de Cercetări şi Studii Iudaice din Paris, în Dumnezeul evreilor, Editura ART, 2008, p. 88). La decernare au participat şi liceeni din Sighet, care, nu era niciun păcat, trebuie să ştie ceva din acest „tot” despre filozoful născut într-un „oraş maghiar de graniţă”, deşi de la Unirea din 1918 se scursese un deceniu de „ocupaţie românească”!

2 COMENTARII

  1. @Vasile Gaftone: curajul si demnitatea romaneasca inca n-au disparut de tot! Adevarul trebuie spus indiferent de riscuri.
    Da, Elie Wiesel a strigat „România a ucis, a ucis, a ucis!” in prezenta Presedintelui Romaniei, la aceea vreme Ion Iliescu. Care bineinteles ca nu spus nimic, ca orice „revolutionar” scolit la Facultatea de Activisti de la Frunze.

  2. In sfarsit,un intelectual curajos a spus adevarul.Articolul despre laureatul Nobel ar trebui lipit pe poarta casei memoriale dinSighetu M. dupa modelul lui Luther. Felicitari Domnule Gaftone.

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.