Chiar aşa, domnule preşedinte?!

0
427

În virtutea conceptului general acceptat că preşedintele ţării este al tuturor cetăţenilor, consider şi eu că este preşedintele meu, context în care ideile de mai jos ale unui om de rînd, absolut bine intenţionat, se pot constitui în măsuri benefice pentru oameni, pentru societate.
Mă refer la instituţiile amnistiei şi graţierii abordate de dl. Klaus Iohannis în şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii din prima săptămînă a noului an.
Afirmaţia domniei sale că adoptarea unei legi de amnistie şi graţiere ar însemna o catastrofă pentru democraţie, m-a dezarmat complet în faţa speranţei (precum a multor români) unei normalizări a situaţiei politice şi sociale din ţară.
Orice om matur dar nu numai, înţelege că amnistia duce la ştergerea faptei iar graţierea iertarea făptuitorului. Ca om care am lucrat atît la prevenirea infracţiunilor cît şi la pedepsirea infractorilor sînt cu atît mai conştient de importanţa celor două instituţii de Drept. De cele mai multe ori la constatarea unei infracţiuni îţi spui: nici o clemenţă! Mai ales a celor cu violenţă.
Da, dar cînd intri în „măruntaiele” infracţiunii te convingi că trebuie să ţii cont de multe alte situaţii pe care cei care au făcut legea (legiuitorul) le-au avut în vedere. Nu trebuie să intru în amănuntele unei infracţiuni dar în raport de gravitatea acesteia se aplică şi pedeapsa.
Amnistia şi graţierea, de cele mai multe ori, s-au aplicat pentru infracţiuni mai puţin grave, aşa-zis uşoare şi foarte rar pentru crime sau prejudicii foarte mari aduse statului etc.
Privind retrospectiv, orice jurist îmi va da dreptate că amnistia şi graţierea vin din antichitate, după cum iertarea vine de la Dumnezeu (de altfel Biblia este unul din cele mai autentice izvoare de Drept).
Dar revenind la realitatea istorică sînt suficiente cîteva exemple care dovedesc existenţa şi aplicarea amnistiei şi graţierii în folosul oamenilor şi al statelor respective. Mă refer la Dreptul roman, Codul lui Napoleon (Franţa), Common Law (Dreptul comun în Anglia) dar şi la majoritatea ţărilor din Europa, Asia şi Africa incluzînd şi cutumele unor comunităţi.
În România, de la întemeierea statului, Dreptul a reglementat şi statul a aplicat amnistia şi graţierea inclusiv înainte de aceasta în perioada domniilor fanariote.
Şi atunci, noi în ce epocă trăim? Să interzicem ce alţii au aplicat cu secole în urmă? Ce motivaţii pot exista?
Este firesc în acest context să-l îndemn pe preşedintele tuturor românilor să revadă „fişa postului” şi să aplice una din atribuţiile sale, dacă inima nu-i bate pentru românii condamnaţi dar apăraţi totuşi de lege.
Iar ca jurist şi ca om, afirm cu toată hotărîrea şi convingerea că interzicerea amnistiei şi graţierii, chiar şi pentru un mandat prezidenţial, reprezintă o pată neagră de tot, vecină sau chiar identică cu o catastrofă pentru democraţie pe care o invocăm atît de frecvent dar nu o respectăm.
Gheorghe NEAG, Baia Mare

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.