Serial. Academicienii Maramureşului (1)

0
304

Notă: Pentru conturarea biobibliografiilor savanţilor şi erudiţilor Maramureşului, aleşi în înaltul for al ştiinţelor şi culturii româneşti, ne-am folosit atît de datele cuprinse în Dicţionarul cu membrii Academiei dintre anii 1866-2016, cît şi de alte surse şi izvoare din literatura de specialitate, inclusiv cea din Maramureş despre personalităţile judeţului din cele 4 „ţări”. Nădăjduim că, pe parcurs, vom primi observaţii, completări, ecouri de la cititorii Graiului Maramureşului, la care vom face referire.

EMILIAN BIRDAŞ
(23 nov. 1921, Rohia, jud. Maramureş – 5 apr. 1996, Caransebeş, jud. Caraş-Severin), episcop ortodox

Ca fiu al Rohiei, născut în locul sfinţit de Dumnezeu unde s-a înălţat, după 1923, Mănăstirea „Sfînta Ana”, asemuită Athosului românesc, iar prin valoare şi semnificaţie cultică unui „Neamţ al Nordului”, viitorul vlădică EMILIAN (Ioan) BIRDAŞ a fost hirotonit aici ierodiacon şi ieromonah în 15 august 1941. Între 1942 şi 1944, acesta a fost administrator parohial în unele aşezări din jurul Rohiei şi al Mănăstirii „Sfîntul Ilie” din Topliţa, unde se născuse primul patriarh ortodox al României, Miron (Ilie) Cristea (1868-1939).
Emilian Birdaş a făcut studii teologice la Seminarul monahal de pe lîngă Mănăstirea Cernica, la Institutul teologic din Rîmnicu Vîlcea, la Seminarul „Nifon” şi la Institutul Teologic din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1952.
În aceşti ani a fost hirotonit protosinghel (1947). A fost preot la Mănăstirea Călugăra-Oraviţa, stareţ al Mănăstirii „Martirii Nea­mului” din Baia de Arieş, preot slujitor la Catedrala Patriarhală din Bucureşti (1953-1957), vicar administrativ la Episcopia Romanului şi Huşilor (1957-1963), superior al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia (1963-1973), episcop vicar la Arhiepiscopia Sibiu cu titlul de „Răşinăreanul” (1973-1975), perioadă în care a activat, cu precădere, în soluţionarea problemelor pastoral-misionare din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, contribuind la apropierea dintre etnii şi confesiunile religioase.
Între anii 1975 şi 1990 a fost ales de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop titular al Episcopiei de Alba Iulia, dedicîndu-şi întreaga viaţă, cu jertfelnicie, înălţării bisericii ortodoxe şi culturii române. Între multele sale înfăptuiri, a restaurat vechea biserică a Mănăstirii Rîmeţ, alături de care a construit o biserică nouă, denumită „Catedrala Munţilor Apuseni”. Ca episcop ortodox titular de Alba Iulia şi-a pus propriile „sigilii” de păstor şi ctitor, concentrînd energiile creatoare din parohii pentru reconstruirea din temelii a 72 de biserici ortodoxe, a renovat sute de alte lăcaşe de cult din episcopie. Atît înain­te, cît şi după ce a fost instalat episcop al noii Eparhii ortodoxe de la Alba Iulia, în 14 decembrie 1975, vlădica Emilian venea des acasă la părinţii şi neamurile de la Rohia, la fraţii călugări de la Mănăstirea „Sfînta Ana”. La întronarea de la Alba Iulia a luat parte şi protopopul Lăpuşului, pr. Petru Şuteu, cei doi lăpuşeni îmbrăţişîndu-se cu o negrăită bucurie în văzul uimit al înalţilor ierarhi prezenţi la măreaţa sărbătoare a întronării sale ca episcop, PS EMILIAN fiind PRIMUL IERARH al reînfiinţatei Eparhii ortodoxe după o întrerupere de 275 de ani de la „ruptura” din anul 1700.
De menţionat este şi faptul că, după trecerea la cele cereşti a preotului protopop Petru Şuteu, PS Emilian a întărit relaţiile de stimă cu fiul protopopului, Mircea Şuteu, căruia i-a dăruit în 29 iunie 1989 Noul Testament de la Bălgrad, din 1648, editat cu Binecuvîntarea Sa, „în semn de aleasă preţuire pentru buna noastră prietenie cu distinsul Dvs. Tată şi buna Dvs. Mamă, ospitalieră ori de cîte ori vă vizitam”.
PS Emilian Birdaş a fost un recunoscut erudit, fiind autor al multor volume dedicate istoriei bisericii, ca Stavropighia în dreptul bisericesc (1955), Alba Iulia – oraş bimilenar (1975), Îndreptar ortodox (1976), Mănăstirea Rîmeţ, vatră de spiritualitate ortodoxă (1981), Satul Rohia şi Mănăstirea „Sf. Ana” din Ţara Lăpuşului (1980), reeditată în 1994, Pagini din istoria scaunului vlădicesc ortodox român din Alba Iulia (1982) etc.
În 1990, în urma asaltului unui „desant” de preoţi din Maramureş, cărora le-a făcut mult bine, profitori ai revoluţiei – cei interesaţi de evenimente pot vedea revista Totuşi iubirea din iunie 1991 – PS Emilian s-a retras smerit din scaunul episcopal, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române numindu-l arhiereu vicar al Episcopiei Aradului. În 1994 a fost ales episcop al reînfiinţatei eparhii ortodoxe a Caransebeşului, unde a pus bazele edificării Catedralei episcopale, cinstind astfel memoria celui care din 1910 a slujit ca episcop al Caransebeşului, Miron Cristea, devenit în 1925 primul Patriarh ortodox al României Mari.
PS Emilian Birdaş a fost preşedinte de onoare al Despărţămîntului „Vasile Goldiş” din Arad al ASTREI. În 1991 a fost distins cu Premiul „B.P. Haşdeu” al Academiei Române.
În 10 noiembrie 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
(va urma)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.