Castilia – faţa autentică a Spaniei

0
391

Spui Spania şi gândul te poartă repede spre coridă, paella, spre strălucitoarea Barcelona lui Gaudi, spre exotica Andaluzie cu inconfundabilele ei amprente maure. Mai puţin cunoscută şi destul de neglijată de turismul internaţional, Castilia cuprinde în esenţa ei imaginea unei Spanii diferite, sobră şi tradiţională. Aici am simţit imediat savoarea unei lumi antice, puţin, foarte puţin atrasă de sirenele modernităţii, în schimb ancorată într-un trecut glorios care, pe ici pe colo, pare să nu fi vrut să plece de tot. Dacă oraşele castiliene – Avila, Salamanca, Segovia,

Panoramă spre Castelul Mota
Panoramă spre Castelul Mota

Cuenca, Toledo…. – sunt printre cele mai frumoase ale ţării, totuşi  micuţele centre rura­le au fost acelea care ne-au dezvăluit o frumuseţe şi o consistenţă pline de autenticitate. La Madrigal de Las Altas Torres, locul care a dat naştere reginei Isabela Catolica, ne oprim  într-un bar din piaţa centrală şi ne delectăm  cu feluritele ”tapas” (un fel de aperitive ce se găsesc peste tot în barurile şi restaurantele de aici şi fără de care  spaniolul de rând nici nu-şi concepe pauza de prânz); nici nu ştii ce să alegi pentru că diversitatea e atât de mare! În locuri ca acestea puţin sau aproape nimic nu pare să se fi schimbat din vremurile secolului de aur când Spania Isabelei era o ţară de primă importanţă în Europa şi în lume. Şi Pedraza de la Sierra emană în aer un parfum de istorie. Pare că am intrat nu doar într-o altă realitate, ci şi într-un alt timp ale cărui repere nu ne sunt încă familiare. Privim în sus şi în jurul marii clopotniţe a Bisericii romanice Sfântul Ioan Botezătorul un stol de rândunele desenează ample cercuri. Pentru o clipă gândul mă duce în urmă cu un an la o călătorie făcută în Cuba. Aceeaşi atmosferă, aceleaşi obiceiuri, aceeaşi limbă. Nu doar în Cuba, ci în întreaga Americă Latină Castilia e mult mai mult decât o amintire îndepărtată; e matricea din care s-au dezvoltat popoare, oraşe, e creuzetul în care s-au născut culturi.

O privire dinspre altă generaţie...
O privire dinspre altă generaţie…

La Fontiveros am ajuns spre prânz şi primul impact cu micul orăşel a fost întâlnirea cu un grup de la o casă de bătrâni din apropiere. Suntem priviţi în tăcere de bătrâneii  răspândiţi în jurul statuii din centru, cea care-l înfăţişează pe Sfântul Ioan al Crucii, născut aici. O doamnă amabilă reuşeşte să recupereze o cheie misterioasă de la o călugăriţă din Mănăstirea Carmelitană aflată în apropiere. Cu acea cheie, după câteva minute, ne deschide uşa bisericii ridicate pe locul casei natale a Sfântului.   Înlăuntru nu e nimeni… doar o surâzătoare tânără la lucru. Locul e în plin proces de restaurare a comorilor de artă sacră ce se află acolo. Aceasta este Castilia! Nu-şi expune propriile comori, ci are grijă de ele cu mare atenţie.

Avila - Mănăstirea Întrupării Domnului
Avila – Mănăstirea Întrupării Domnului

În oraşul Avila vizităm Mănăstirea Întrupării Domnului, locul unde o altă sfântă, Tereza de Avila, şi-a petrecut aproape treizeci de ani ai existenţei ei terestre. Locul emană sacralitate, pace, mister. Rugăciunile Sfintei par să răsune încă din aparent tăcuţii pereţi ai mănăstirii. Între scrierile pe care mistica din Avila ni le-a lăsat cea mai cunoscută este ”Castelul interior”, un tratat în care drumul spiritual e descris prin alegoria unui castel.  De fapt Castilia – aşa după cum îi sugerează chiar numele – este un pământ al castelelor. Castelul de la Mota, Castelul de la Coca şi toate celelalte castele ale Castiliei nu sunt expresia bogăţiei şi grandorii, ci mai degrabă austere fortăreţe, ajutor în timpurile în care Spania era teatru de sângeroase  bătălii. Iar bătăliile au nevoie de eroi. Culmea, eroul cel mai cunoscut al Spaniei este unul… imaginar. Am pornit pe urmele lui şi despre el vă vom povesti în articolul următor. Până atunci, salutări din ţara lui Don Quijote!

Claudio BONAFINI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.