Hainele prefecţilor noştri

0
121

După Decembrie 1989, instituţia prefectului mi s-a părut cea mai sonoră în atmosfera schimbării lumii româneşti. Cuvântul prefect mă proiecta într-un timp apus în care crea o rezonanţă aparte. Este un cuvânt nobil în istoria mai apropiată a acestei ţări. Cuza ca pârcălab de Covurlui (asociată cu cea de prefect de astăzi) era numit de domnitor, ori Vasile Chiroiu, prefectul Maramureşului după Marea Unire. Primul prefect al Maramureşului după 1990 a fost inginerul Anton Pop (un alt prefect, Anton Rohian, ne-a dăruit o carte de vizită a prefecţilor postdecembrişti). Rămân în continuare un adept al cuvântului ca parte a nobleţei funcţiei. De aceea am o reverenţă pentru cuvântul prefect. Dar şi pentru cei care l-au purtat prin vreme. De aceea am plecat urechea la intenţia premierului Sorin Grindeanu de a lansa un Cod Administrativ. Prima propunere a acestui Cod, lansată în dezbatere publică, este numirea politică a prefecţilor. „Aşa cum un guvern este politic, vine prin votul cetăţenilor şi pleacă prin votul cetăţenilor, tot aşa şi reprezentanţii guvernului în teritoriu” este de părere Grindeanu. Prefecţii nu ar fi singurii care ar urma să fie numiţi pe criterii politice. Le-ar urma subprefecţii şi inspectorii guvernamentali. În negocierile purtate de România pentru aderarea la Uniunea Europeană, unul din puncte a fost tocmai crearea unui corp de funcţionari publici de elită. Ne aducem aminte că prin 2006 aceştia au fost depolitizaţi. De atunci cetăţenii trebuiau să-l privească pe domnul prefect ca reprezentant al Guvernului în teritoriu, dar fără polenizare politică. De aceea cei care făceau alergie pentru politică aveau o oază de echilibru în instituţia prefectului. Cei ce cred că seara până dimineaţa omul îşi poate lăsa la uşă părerile politice erau liniştiţi. Unii prefecţi au reuşit să lase această benefică impresie. Trebuiau (şi încă mai trebuie) să fie independenţi de lumea politică. În multe cazuri, renunţarea la haina politică a fost doar o iluzie. Alţii au fost oneşti deoarece aşa scria în fişa postului.
Ideea pusă în dezbatere publică a iscat păreri şi păreri. Preşedintele Asociaţiei Prefecţilor (avem şi aşa ceva) crede că „toate guvernele din 2006 până în prezent au avut funcţionari publici pe care i-au susţinut. Poate ar fi mai bine ca susţinerea politică să fie făcută la vedere. Prefectul este plasat undeva la mijlocul piramidei administrative, loc de unde trebuie să asigure un echilibru. Fiind o decizie politică sunt parţial de acord”. S-a ajuns la ideea că e bună despărţirea de politică (chiar aparent) a prefecţilor pentru a avea posibilitatea de a promova competenţa. Un prefect să fie numit în funcţie de pregătirea sa şi nu de culoarea politică. Acest sistem a fost agreat de Uniunea Europeană fiind aplicat de mai multă vreme în ţările aparţinătoare ei. De la Bruxelles venea părerea că e bine cu prefecţi apolitici deoarece se pot promova câteva principii în domeniul administraţiei publice: deschiderea şi transparenţa, încrederea, eficienţa şi lipsa culorii politice. Erau condiţii pentru reuşita aderării. Un fost prefect de Maramureş m-a asigurat că rămâne la părerea că administraţia publică trebuie să fie o profesie, o necesitate, mai mare decât un capriciu politic. Întotdeauna va exista o afinitate politică a celor urcaţi în rangul de prefect, dar este necesar să fie apolitici tocmai pentru echilibru în administraţia locală. De ce a demarat premierul politizarea prefecţilor? Pe lângă fireasca subordonare politică se mai sugerează că ar dori să scape de o anumită ipocrizie. „Toată lumea ştie că la schimbarea guvernelor se schimbă prefecţii, subprefecţii”. Dacă ipocrizia este un motiv de a modifica Legea, parcă mă pune pe gânduri. În sensul că se recunoaşte prefăcătoria. Am cules păreri pe această temă. Politizarea instituţiei prefectului va avea efecte negative asupra stabilităţii în exercitarea funcţiilor. Institutul de Politici Publice: „Măcar să dăm aparenţa unui stat de drept. Declaraţii legate de ipocrizia privind aceste funcţii de prefecţi a făcut şi Dragnea în 2009”. Doamna Alina Mungiu este mai categorică: „Am o părere proastă nu pentru că Grindeanu spune că e o ipocrizie, ci pentru că el nu are o soluţie reală”. E adevărat, premierul a spus zilele trecute că propunerea: „e în dezbatere publică. Nu spun că asta este soluţia. Aşteptăm contraargumente”. Cert este că s-au pus în discuţie hainele, politice şi apolitice, ale prefecţilor noştri. O părere: e nevoie în administraţie de oameni care au abilităţi, care ştiu ce trebuie făcut. Cred că schimbarea forţată în administraţie pierde esenţa. Ştiu una şi bună: hainele prefecţilor noştri trebuie să fie curate. Îmi aduc aminte că în Maramureş am avut la Prefectură oameni de ispravă. Aşa cred.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ