Apariţii editoriale: Poetul Ioan Dragoş la a zecea carte

0
326

În această pagină găzduim cu mare emoţie de cititor cărţile care văd lumina tiparului, cum se zicea mai odinioară. Dacă se întâmplă ca noua apariţie editorială să aibă certificat de calitate prin însăşi valoarea ei bucuria sporeşte. Aşa este cazul noului volum de poeme „Acte adiţionale la foaia de observaţie” (Editura Singur, 2017, Târgovişte) semnat de poetul Ioan Dragoş (membru al Uniunii Scriitorilor din România) care pune încă o piatră tare la edificiul liric al poetului. Recunosc că poezia autorului a intrat în graţiile sensibilităţii mele de cititor. Ba m-am încumetat să-i scriu şi o prefaţă la un volum de referinţă „Ulise în bucătărie”. Scriam atunci că „poetul este un inventator de timp fiind preocupat până la obsesie de energia cuvântului. Ioan Dragoş cu fiecare volum ştie să profite de unda originală a poeziei sale”. Am orgoliul să recunosc că nu am greşit în apreciere deoarece şi acest în volum „poetul resimte dureros şi tînguitor dramatica luptă dintre viaţă şi artă”. Volumul este girat de prefaţa poetului Eugen Evu din care am reţinut aprecierea: „Sub ocheanul uneori întors al revelaţiilor caleidoscopice, Ioan Dragoş simte nordic într-o latenţă a orizontului sudic şi … ludic – preludic (…). Avem în faţă un mare poet, axat mai mult pe atingerea omenească a ceea ce suntem, decât pe tot felul de percepţii momentane şi deseori derizorii”. Înaintea noastră – a mea şi a lui Evu – s-au exprimat despre poezia lui nume care poartă sigiliul încrederii. Adică scriitori care nu s-au jucat cu părerile. Laurenţiu Ulici: „Poetul caută expresia pregnantă, versul izbitor, folosit întru această imaginaţie (în materia metaforelor şi comparaţiilor) şi speculaţia (în semantica asocierilor lexicale) (1986). Ori Nicolae Manolescu: „… versurile sunt ale unui nostalgic şi delicat poet, capabil de inefabilă reflecţie lirică”. Ori Ion M. Mihai: „Poetul parcă discută continuu cu un interlocutor, cu sine şi cu lumea, despre viaţă şi moarte, despre morală şi desfrâu, se destăinuie, raţionează, dă soluţii, creează stări sufleteşti, folosind adesea cuvinte de duh sau sintagme uşor de urmărit, atunci când descoperi cheia lor de lectură”.
Noua apariţie editorială a lui Ioan Dragoş stă sub semnul înţelegerii poemului „Cine îmblânzeşte aceste zgomote / Cine vorbeşte mereu în numele nostru / Pe decolteul zilei / arde o bijuterie falsă / poemul ne apropie de inocenţa primei priviri”. Aşa că dacă veţi întâlni în lumea asta, mai ales pe coridoarele unui palat, un om bun şi blând ridicaţi floarea de păpădie până la umerii fetei şi veţi primi un poem care ţine de urât călătoriei.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.