Stafia fondurilor europene

0
396
Editorial Graiul Maramureşului

A trecut mai mult de jumătate din perioada 2014-2020 în care putem accesa fonduri europene nerambursabile, pentru investiţii publice şi private, însă pînă acum nu am primit nici un euro şi Guvernul se împrumută în stînga şi în dreapta. Avem ministru şi ministru-delegat, dar lucrurile blestemate nu se mişcă din loc. Atingerea ţelului de a atrage 5 miliarde de euro în 2017 nu pare de atins!
Ni se pune condiţia ca lucrările să fie mai întîi realizate şi plătite de statul român şi abia după aceea sumele pot fi decontate de UE. Noi ne aflăm în prima etapă, de încheiere a contractelor de finanţare. Urmează ca beneficiarii (primării, firme, instituţii de stat şi private) să caute constructori, să execute lucrările, să facă plăţile şi în cele din urmă, probabil pe la mijlocul anului viitor, primele sume să fie decontate de UE. 2017 este pierdut pentru granturile nerambursabile.
Nimeni nu înţelege ce se întîmplă. De ce ministerele nu au creat autorităţi de management şi programare? Întîrzierea a început în 2014, în vremea guvernării Ponta, a continuat cu Cioloş şi îl luăm acum la rost pe Grindeanu. Pare că oamenii aceştia, plus preşedintele ţării, au dormit, în loc să organizeze mecanismul de atragere a fondurilor nerambursabile. Efectul va fi grav, vom trage linie în 2020 (cu ultimele decontări în 2022) şi vom constata că în loc de 90%, vor fi 45% fonduri europene absorbite.
UE ne oferă finanţare gratuită, iar noi nu întindem mîna să-i luăm! Ne comportăm precum leneşul din povestea lui Ion Creangă, întrebăm dacă pesmeţii sînt moi… Timp de trei ani şi jumătate, Guvernele au vegetat, au stat pe loc, de parcă treburile acestea nu noi trebuie să le mişcăm, ci alţii să vină să ne facă treaba… Preşedintele Iohannis şi partidele din opoziţie pe această nicovală pot să bată fierul. Partidele de la putere pierd credibilitate pe măsură ce trece timpul şi fondurile europene rămîn blocate. Pierdem investiţii publice, firmele întîrzie să se modernizeze cu ajutor de stat. Suferă întreaga economie, mai ales consultanţii şi constructorii, dar şi bancherii. Suma în joc este de 26,1 miliarde euro, adică 1.300 de euro pentru fiecare român, pentru cele cinci fonduri structurale (coeziune, dezvoltare regională, social, mediu şi dezvoltare rurală). Nu dai şpagă ca să obţii fonduri europene (sînt eligibile sute de afaceri), ci scrii un studiu de fezabilitate, un proiect tehnic, obţii autorizaţii şi avize, n-ai datorii la bugetul de stat, contribui cu cota parte (băncile pun gaj pe investiţie). Ponderea ajutorului nerambursabil poate fi 50-90%, avînd avantaj sătenii. Spre deosebire de fondurile naţionale, cele europene sînt alocate către un număr mai mare de activităţi economice, de la agricultură la cercetare şi de la prestări de servicii la activităţi de producţie.
Politicienii de la putere au propus şi un fond de dezvoltare şi investiţii de 10 miliarde de euro, dar ar concura cu băncile de dezvoltare, practic le-ar falimenta. Apoi, ar fi nevoie de 50 de miliarde de euro pentru a construi infrastructura, ca să nu mai vorbim despre capitalizarea afacerilor româneşti, care ar avea nevoie de încă pe atît. Cei 5 miliarde de euro pe care ni-i dă Europa gratuit ne ajung pe-o măsea, dar nici pe aceştia nu reuşim să ni-i apropiem. Fondul de 10 miliarde de euro este doar o idee… Statul nu ar trebui să intre în afaceri bancare, să se mulţumească să administreze bugetul la dispoziţie.
Preşedintele, prim-ministrul şi ceilalţi lideri ai statului nu sînt îngrijoraţi că n-am încasat în acest exerciţiu financiar nici un euro din fondurile europene. Face excepţie miliardul de euro pentru subvenţiile pe teren şi animale, care se dau uşor de tot. Cu toţii dorim să ne dezvoltăm accelerat, dar avem la dispoziţie doar 21 de miliarde din Occident, ar trebui să ne trezim din somnul cel de moarte şi să punem osul la muncă, de sus în jos!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.