In Memoriam: Dr. Pr. martir Gavril Aurel Bălan

1
476

Azi, 8 aprilie se împlinesc 44 de ani de la trecerea în eternitate a preotului martir Dr. Pr. Gavril Aurel Bălan, mărturisitor al credinţei greco-catolice, formator în clandestinitate de viitori preoţi greco-catolici, precum pr. Augustin Mare – viitor protopop de Satu Mare, pr. Gheorghe Dipşe, pr. Vasile Lupşa (paroh la Biserica „Buna Vestire” Baia Mare, preot Filip Crăciun şi alţi preoţi ce au activat în clandestinitate, suferind şi ei ani grei de temniţă.
Dr. Pr. Gavril Aurel Bălan – după 6 ani de detenţie grea în închisorile din Satu Mare, Aiud, Balta Brăilei – Periprava – lagărul Grădina etc. – a fost eliberat din închisoarea de la Gherla în anul 1964.
După eliberare, cu greu îşi găseşte loc de muncitor necalificat (pon­tator la balastiera Merişor), recunoscându-i-se studiile: ca absolvent al Academiei Teologice din Blaj în 1937 (unde a fost coleg cu cardinalul Dr. Pr. Alexandru Todea) apoi a fost timp de un an secretar al episcopiei din Baia Mare – iar după hirotonirea sa în 1938 ca preot celib – este trimis la Roma, la Institutul „Propaganda Fide” pentru a-şi desăvârşi studiile teologice în 1943.
Din 1945 a fost paroh în Satu Mare, parohia V, până în 1948 şi profesor de religie la Liceul Mihai Eminescu, avându-l ca director pe protopopul Dr. Pr. Ioan Dragomir – viitorul episcop de Maramureş. În 1968 a fost transferat la Muzeul Judeţean Baia Mare, unde, pe lângă activitatea zilnică face şi muncă de cercetare istorică. Organele de represiune i-au identificat locul de muncă şi l-au ţinut mereu sub observaţie, monitorizându-l, făcându-i cercetări şi percheziţii inopinate la domiciliu. Cu toate acestea, Dr. Pr. Gavril Aurel Bălan şi-a găsit timp să fie şi preot, continuându-şi misiunea de a pregăti preoţi. Din dosarele securităţii primite de la CNSAS (de 4 kg şi peste 800 de pagini) a reieşit că la ieşirea din închisoare s-a vrut colaborarea lui pentru a primi relaţii pentru pr. Răfan, pr. Man şi alţii – dar s-a renunţat întrucât a fost caracterizat că este prea vehement în credinţa sa şi nu vor obţine nimic de la el.
Moare la 8 aprilie 1973 după o grea suferinţă. La înmormântare, pe lângă rude şi cunoştinţe: mulţi preoţi, foşti colegi de muncă şi de studii, foşti elevi, a participat şi Dr. Pr. Ioan Dragomir, viitorul episcop de Maramureş. Au mai participat şi organe de la securitate, urmărind îndeaproape întreaga ceremonie, contrar voinţei familiei, care dorea ca oficiul funerar să fie efectuat doar de preotul romano-catolic de la Parohia Romano-Catolică I Baia Mare, preot Tindele, care îi era preot spiritual.
A fost un soldat credincios al bisericii lui Isus, a suferit cu stoicism asprimea persecuţiilor îndurate, nu s-a plâns nimănui şi niciodată, câte a avut de suportat.
Pentru întreg calvarul suportat de preoţii mărturisitori ai credinţei greco-catolice, ca semn de recunoştinţă şi omagiu, pe peretele de la intrarea în biserica protopopială „Sf. Mihail şi Gavril” din Satu Mare, a fost aplicată o placă comemorativă cu numele preoţilor din Dieceza de Maramureş şi Satu Mare, care au suferit pentru ea. Pe această placă se găseşte încrustat şi numele „Dr. Preot Gavril Aurel Bălan întru nemurire”. Veşnică amintire! Azi, 8 aprilie se împlinesc 44 de ani de la trecerea în eternitate a preotului martir Dr. Pr. Gavril Aurel Bălan, mărturisitor al credinţei greco-catolice, formator în clandestinitate de viitori preoţi greco-catolici, precum pr. Augustin Mare – viitor protopop de Satu Mare, pr. Gheorghe Dipşe, pr. Vasile Lupşa (paroh la Biserica „Buna Vestire” Baia Mare, preot Filip Crăciun şi alţi preoţi ce au activat în clandestinitate, suferind şi ei ani grei de temniţă.
Dr. Pr. Gavril Aurel Bălan – după 6 ani de detenţie grea în închisorile din Satu Mare, Aiud, Balta Brăilei – Periprava – lagărul Grădina etc. – a fost eliberat din închisoarea de la Gherla în anul 1964.
După eliberare, cu greu îşi găseşte loc de muncitor necalificat (pon­tator la balastiera Merişor), recunoscându-i-se studiile: ca absolvent al Academiei Teologice din Blaj în 1937 (unde a fost coleg cu cardinalul Dr. Pr. Alexandru Todea) apoi a fost timp de un an secretar al episcopiei din Baia Mare – iar după hirotonirea sa în 1938 ca preot celib – este trimis la Roma, la Institutul „Propaganda Fide” pentru a-şi desăvârşi studiile teologice în 1943.
Din 1945 a fost paroh în Satu Mare, parohia V, până în 1948 şi profesor de religie la Liceul Mihai Eminescu, avându-l ca director pe protopopul Dr. Pr. Ioan Dragomir – viitorul episcop de Maramureş. În 1968 a fost transferat la Muzeul Judeţean Baia Mare, unde, pe lângă activitatea zilnică face şi muncă de cercetare istorică. Organele de represiune i-au identificat locul de muncă şi l-au ţinut mereu sub observaţie, monitorizându-l, făcându-i cercetări şi percheziţii inopinate la domiciliu. Cu toate acestea, Dr. Pr. Gavril Aurel Bălan şi-a găsit timp să fie şi preot, continuându-şi misiunea de a pregăti preoţi. Din dosarele securităţii primite de la CNSAS (de 4 kg şi peste 800 de pagini) a reieşit că la ieşirea din închisoare s-a vrut colaborarea lui pentru a primi relaţii pentru pr. Răfan, pr. Man şi alţii – dar s-a renunţat întrucât a fost caracterizat că este prea vehement în credinţa sa şi nu vor obţine nimic de la el.
Moare la 8 aprilie 1973 după o grea suferinţă. La înmormântare, pe lângă rude şi cunoştinţe: mulţi preoţi, foşti colegi de muncă şi de studii, foşti elevi, a participat şi Dr. Pr. Ioan Dragomir, viitorul episcop de Maramureş. Au mai participat şi organe de la securitate, urmărind îndeaproape întreaga ceremonie, contrar voinţei familiei, care dorea ca oficiul funerar să fie efectuat doar de preotul romano-catolic de la Parohia Romano-Catolică I Baia Mare, preot Tindele, care îi era preot spiritual.
A fost un soldat credincios al bisericii lui Isus, a suferit cu stoicism asprimea persecuţiilor îndurate, nu s-a plâns nimănui şi niciodată, câte a avut de suportat.
Pentru întreg calvarul suportat de preoţii mărturisitori ai credinţei greco-catolice, ca semn de recunoştinţă şi omagiu, pe peretele de la intrarea în biserica protopopială „Sf. Mihail şi Gavril” din Satu Mare, a fost aplicată o placă comemorativă cu numele preoţilor din Dieceza de Maramureş şi Satu Mare, care au suferit pentru ea. Pe această placă se găseşte încrustat şi numele „Dr. Preot Gavril Aurel Bălan întru nemurire”. Veşnică amintire! (M.C.)

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ