Despre “Vremuri apuse”, de Ioan Meteş Morar-Chelinţanu

0
834

Curând am primit volumul de proză scurtă al lui Ioan Meteş Morar-Chelinţanu „Vremuri apuse”, apărut în 2017 la Editura Minulescu din Baia Mare. Născut în 5 aprilie 1954 la Chelinţa, sat a cărui monografie a constituit debutul editorial în 2011, IMMC revine în forţă cu aceste povestiri, după ce îşi obişnuise cititorii cu o poezie de o sinceritate debordantă în cărţile: Suflet de-o clipă (2012), Valuri de plumb (2013) şi Stâlpii care sprijină cerul (2016). Spirit analitic în scriitură, dar vioi asemeni argintului viu în viaţa cotidiană, neaoşul someşean propune spre lectură o proză incitantă ce dezvăluie lumea satului ardelean stăpânită de morala creştină capabilă a ţine totul într-o armonie perfectă.
Frust ca însăşi viaţa ale cărei detalii le observă atent, autorul pornit dintr-un loc mirific, aşezat la deschiderea dinspre vest a Strâmtorilor Ţicăului, unde începe cea mai frumoasă luncă a Someşului, narează, fără sfială, întâmplări ce surprind prin nota moralizatoare ce se lasă discret ghicită printre rânduri. Dezinvolt, îşi prezintă cu mândrie consătenii aşa cum sunt, creînd personaje veridice, nesofisticate, care vorbesc despre viaţă cu patos şi cu aceea ironie subtilă a înţelepciunii ancestrale. Neiertător, ca de altfel întreaga comunitate rurală ce-şi revarsă năduful în bârfe pe la nunţi şi petreceri, arată cu degetul, fără sfială, indivizi precum ”doftorul” din povestirea omonimă, pe Oros fierarul cel ”iute la mânie şi tare greu la palmă”, dar şi pe tinerii ce se căsătoreau din dragoste pentru pământ. Justiţiar, Ioan Meteş-Morar Chelinţanu relatează amintiri care l-au marcat personal şi întreg satul, aşa cum bine o demonstrează povestirea Primit ca un rege, amintirea şi recursul la istorie fiind obligatorii în a fixa puterea exemplului.
metes-1Cu dialoguri antrenante, cu regionalisme ce dau savoare textului pentru cititorul ardelean şi care pot stârni enigme cititorilor din alte colţuri ale ţării, cu o naraţiune ce nu provoacă nelinişti filosofice sau de stil, această primă carte de proză a autorului promite totuşi ceva. Aşadar, aşteptăm!
După cum bine îl cunoaştem pe autor şi după ce la şedinţa Cenaclului Nord (condus de scriitoarea Florica Bud) din 22 aprilie a.c. ne-a propus spre lectură noi texte de proză şi poezie, cu siguranţă că ne va oferi surprize, căci scrisul pare a fi pentru autor nu neapărat un mod de a ieşi în evidenţă, ci mai degrabă unul de autocunoaştere, aşa cum o mărturiseşte pe ultima copertă a cărţii. Înclinat spre dialog şi confesiune, Ioan Meteş-Morar Chelinţanu demonstrează şi de această dată, la vârsta deplinătăţii umane, că asumarea propriului destin, îngemănat cu cel colectiv, este cel mai important rol ce-l avem de jucat pe scena vieţii aflată sub oblăduirea divină.
Antoaneta TURDA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.