Despre cum ne mai îndatorează statul…

0
951

– De ce se fac afacerile?
– Pentru bani, pentru mai mulţi bani, pentru cât mai mulţi bani.
Întreprinzătorul – aşa se numeşte acea persoană care are curajul, voinţa şi determinarea să înfiinţeze o afacere – în toate acţiunile sale ţinteşte banul, ca scop primordial. Întâi de toate, din bunul mers al afacerii, vrea banii pentru el, dar îi va plăti şi pe alţii, pe aceia care muncesc în afacerea construită de el. Statul nu face afaceri, dar vrea bani şi atunci… “ţinteşte” afacerea întreprinzătorului, căruia îi va lua o parte din bani sub forma birurilor, a impozitelor şi a taxelor.
– Adică cum, eu fac toată munca, fără ca statul să ridice un deget în ajutor şi, când îi gata şi merge, hop şi el, vrea o parte din câştigul meu?!
– Păi vezi cine-i deşteptul? Nu ştii că şi statul trebuie să trăiască?
Statul este un rău necesar, iar pentru a fi cât mai puţin rău, trebuie să fie cât mai puţin necesar. Prin urmare, nefiind nevoie de ajutorul statului la înfiinţarea unui SRL, ar însemna că e de bine. Dar ce se întâmplă dacă-l hrăneşti cu bani, din afacerile mai vechi sau mai noi, din salarii şi din orice fel de venituri realizate pe teritoriul pe care statul îl păstoreşte?! Păi atunci statul creşte mare şi frumos, se ”îngraşă” şi devine un alt ”stat” care, la rândul lui, vrea şi mai mulţi bani. Ceva asemănător cu logica băutorului de meserie: fiecare om are dreptul la un pahar de vin, după ce-l bea devine un alt om care, la rândul său, are dreptul la un pahar de vin…
Statul consumă pentru şi în folosul societăţii, sau aşa ar trebui să fie! Dar când nu-i mai ajung impozitele pentru constituirea resurselor publice, statul se împrumută de la alţii, mai ales de la bănci. Face datorii, aşa, ca majoritatea cetăţenilor săi. Datoriile le va plăti statul tot din impozite, dar din cele viitoare, pe care încă nici nu le-a încasat.
– Păi, stai aşa, tot noi plătim şi impozitele, şi datoriile?
– Nu, frate, tu plăteşti doar impozite!
Peste un an iar nu-i vor ajunge banii şi iar se va împrumuta, şi iar îi va da înapoi tot din… impozite. Având mereu o mare foame de bani, statul nu va reuşi să-i restituie integral din impozite. Atunci va contracta alte împrumuturi, aşa numite ”de refinanţare a datoriei publice”. Şi, ia-aşa, soldul datoriei va tot creşte, ca Făt-Frumos.
România a intrat în capitalism fără datorii externe şi a reuşit, în anii de atunci şi până la finele lunii aprilie 2017, să acumuleze o datorie de 68.968 milioane euro (potrivit BNR), ceea ce înseamnă 310.045 milioane lei. Banii împrumutaţi sunt bine ”asortaţi” cu dobânzi şi comisioane. Ce, nu ştiţi cum lucrează băncile? Înseamnă că încă nu sunteţi întreprinzători, ci doar consumatori şi… plătitori de impozite. O datorie publică pentru statul român de 40% din PIB, care a fost  estimat pentru 2017 la 815.195 miliarde lei, nu-i greu de dus, dar tot trebuie plătită.
– Şi o să ne mai crească birurile?
– Ei, şi tu, dar de unde ai vrea să plătească statul datoria?!
Nu mărimea datoriei contează, ci orientarea banilor împrumutaţi. Dacă se duc în consum (salarii bugetare, pensii, ajutoare etc.) nu-i prea bine, dar dacă sunt direcţionaţi înspre investiţii publice (drumuri de orice fel, spitale, şcoli etc.) înseamnă o gândire gospodărească. Nu prea se face să iei bani împrumut ca să mergi la restaurant…
Una dintre direcţiile de mare importanţă în care s-ar putea investi banii împrumutaţi este învăţământul, pe toate palierele sale. Aceasta pentru că, învăţământul este alma mater, aceea care-i hrăneşte pe toţi doritorii de cunoaştere în ale ştiinţei, culturii, tehnicii, informaţiei, competenţelor etc. Prin sistemul de învăţământ se pregătesc toţi vieţuitorii, fie ei întreprinzători, medici, ingineri, economişti, avocaţi, adică toţi aceia de care economia are atâta nevoie. Nu numai pentru ştiinţa lor, ci, mai ales, pentru educaţia lor.
Un popor educat este mai greu de manipulat!

Conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ