Legalizarea minciunii?

0
992
Editorial Graiul Maramureşului

În ultima vreme asistăm la o legalizare a minciunii. După Brexit şi alegerile americane, s-a inventat o nouă sintagmă „trăim în epoca post-adevăr”. Preocuparea pentru această năzbâtie a devenit dominantă în societate. Adică se acreditează opinia că adevărul ar părea desuet iar minciuna ar fi mai la îndemână pentru a-i convinge mai ales pe alegători. Minciuna este definită cu tandreţe ştire falsă, care este tratată cu o oarecare bunăvoinţă. Ştirea falsă s-a cui­bărit în presă. Cum poţi vinde o minciună pe post de adevăr? Uite că se poate. Cei care mai ţin la adevăr caută să oprească propagarea ştirilor false. În Germania, Guvernul s-a sesizat pentru a înlătura din presă ştirile false. Cei care se ocupă cu răstălmăcirea adevărului riscă pedepse usturătoare. Cabinetul Merkel a înaintat Parlamentului un proiect de lege care prevede că reţelele de socializare pot fi amendate cu până la 50 milioane euro dacă nu blochează rapid accesul la minciuni. La noi se trece cu vederea. Îl lasă pe om să discearnă ce e minciună şi ce este adevăr. Numai că mintea omenească este predispusă la manipulare. Minciuna pare un adevăr înstruţat. Cantitatea enormă de informaţii ne dă serioase bătăi de cap. Perceperea adevărului devine greoaie. Şi totuşi, nu ne putem juca cu adevărul. Se zice că Trump a câştigat alegerile prezidenţiale în urma răspândirii de ştiri false. Experţii în minciuni, există şi aşa ceva, au fost prudenţi în zvonistica de peste Ocean. S-au corectat: Trump a exagerat, nu a minţit, aşa că la Casa Albă a fost ales un bărbat care nu foloseşte ştiri false. Exagerarea ce o fi? Mi-a atras atenţia că vecina noastră, Ungaria, are un minister al adevărului: Autoritatea Naţională pentru Media. Nici cenzura nu-i bună că abia am scăpat de ea. Adevărul şi ştirea falsă sunt tratate în termeni suficient de vagi. Se ştie că actualul guvern maghiar s-a descotorosit de presa de opoziţie. Un jurnalist concediat a arătat cu degetul puterea politicii, referindu-se la o publicaţie care a fost transformată într-o fabrică de minciuni care produce ştiri false. Jurnalişti de prestigiu din Anglia cred că minciuna s-a banalizat, ca reflex al răului: Avem nevoie de un sistem imunitar care să ne pună la adăpost de ideile dăunătoare. Cred că adevărul încă mai are căutare. O lume bazată pe ştiri false ne falsifică şi pe noi, oamenii. Gimnastica minciunii nu e nouă. Domnul Caragiale a fost atent la năzbâtiile politice ale vremii sale. Iată cum îşi informau cititorii două ziare din acelaşi oraş: „Gazeta opoziţiei zice: la această întrunire a noastră alergaseră peste 6.000 de cetăţeni, tot ce are capitala mai distins. Gazeta guvernului zice: la această întrunire a lor de-abia se putuseră aduna în silă vreo 300 de destrăbălaţi, derbedei şi haimanale”. Despre minciuna în politica românească, se vede, are rădăcini mai adânci. Este scandalos să vezi demnitari care mint. Îşi dă seama şi omul de rând. Mă încearcă un fel de teamă de a nu legaliza minciuna. Totuşi, am învăţat acasă, la şcoală, la biserică despre virtuţiile adevărului. Încă de la grecii antici cu ştiuta zicală: mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul. Pe când minciuna are picioare scurte.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.