Ale cui sînt păşunile?

0
1490

Prefectura Maramureş a trimis o solicitare scrisă către Ministerul Agriculturii, prin care cere modificarea legislaţiei funciare, în sensul ca păşunile din intravilan să poată fi înstrăinate pentru demararea unor investiţii. Ne opunem acestei idei, este extrem de periculoasă pentru viitorul nostru!
Legile actuale interzic schimbarea destinaţiei păşunilor aflate în proprietatea statului sau privată, individuală şi de grup (composesorate). Înstrăinarea terenurilor comunale este permisă dacă are loc un schimb de teren, în aşa fel ca suprafaţa de păşuni să nu fie scăzută cu nici un metru pătrat, dar în această situaţie este nevoie de un referendum local. Doar cetăţenii au dreptul să decidă dacă păşunea satului poate să fie afectată de schimburi de teren. Primarul şi consilierii nu au acest drept.
Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană prevede cu claritate şi fără de echivoc faptul că suprafaţa de pajişti (păşuni şi fîneţe) a ţării nu poate să fie diminuată. Este o interdicţie expresă, impusă de comunitatea europeană – a luat această decizie pe baza experienţei ţărilor occidentale. Este adevărat că păşunile comunale sînt rămase moştenire din Evul Mediu, cînd nu exista proprietate privată, sătenii lucrau terenul în obşte, fiecare ţăran putea să are şi să semene cît avea nevoie, nu era oprelişte, exista terenul agricol al obştii, suficient pentru jeleri. Situaţia s-a schimbat în capitalism, de două secole populaţia s-a înzecit, iar terenul agricol şi silvic a devenit insuficient. Pădurile şi păşunile comunale datează din secolul al XIX-lea, după ce a dispărut iobăgia şi şerbia. Pentru a hrăni vitele cu iarbă şi a asigura lemnele de foc şi construcţie, a avut loc împroprietărirea cu păşuni şi păduri exproprietate de la feudali. Atunci au fost create composesoratele, în fiecare sat cîte unul, ca proprietate comună a ţăranilor şi pentru folosinţa lor. Statul îşi menţinea controlul, tăierile (porţiile) erau marcate de pădurar, iar păşunatul cu ciurda satului era reglementat de agronomul pe regiune (nu era în fiecare comună un agent agricol). Nimeni, nici măcar comuniştii, nu şi-au permis să înstrăineze păşunea şi pădurea comunală, cum vor acum primarii şi prefecţii care îi susţin!
Ei spun că păşunile (mai ales cele de lîngă drumuri) ar trebui să fie vîndute unor investitori, pentru întreprinderi, hale, depozite, ca să creeze locuri de muncă, ceea ce ar aduce impozite şi taxe în plus la bugetul local. Dar aceste terenuri sînt pe veci ale comunităţii locale şi singura lor destinaţie permisă este cea agricolă şi silvică! La fel cum pădurile („fabricile de lemn”) nu pot fi vîndute, desfiinţate, la fel pajiştile nu pot fi deturnate de la scopul pentru care au apărut, acela de „fabrici de iarbă” (păşunile) şi „fabrici de fîn” (fîneţele). România are cele mai multe păşuni din Europa, şi asta se pare că îi deranjează pe adepţii dezvoltării industriei în defavoarea agriculturii. Argumentul invocat: şi aşa sătenii nu mai cresc vite, păşunile zac nefolosite şi e păcat (?!), în loc ar putea să apară întreprinderi industriale moderne, care să contribuie la dezvoltarea ţării.
Investitorii au la dispoziţie terenurile industriale nefolosite (costă 100.000 de euro pe hectar, însă de la primari le-ar obţine pe gratis). În vreme ce foarte multe platforme sînt abandonate cu tot cu clădirile ruinate, vezi Phoenix, Romplumb, Flotaţia Centrală…
Dacă nu era regula UE, astăzi nu mai aveam păşuni săteşti, toate ar fi fost date pe nimic, de primari şi prefecţi, unor aşa-zişi investitori. Pădurile şi pajiştile comunale sînt ale acestui popor şi n-are nimeni dreptul să le înstrăineze. Composesoratele de pădure şi păşune nu mai pot funcţiona precum în urmă cu un secol, adevărat, dar averea obştească trebuie utilizată în scopurile silvice şi agricole pentru care a fost creată. Cît va fi lumea, oamenii vor prefera să bea lapte proaspăt, dacă vor să fie sănătoşi. Nu ne-ar fi bine ca popor dacă privaţii ar pune mîna pe aceste averi comune, istorice. Ar fi o crimă să vindem păşunile şi pădurile comunale, noii proprietari le-ar pune garduri imediat, de fapt ne-ar pune nouă garduri… Domnule prefect, retrageţi cererea!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ