Criza uşilor deschise

0
1359

Slăbiciunile PSD au adus un bănăţean orgolios în funcţia de prim-ministru, generînd actualul conflict cu oligarhia teleormăneană de partid. Premierul Sorin Grindeanu nu vrea să renunţe la putere, riscînd destabilizarea guvernării. Rău face!
Criza politică actuală are cauze în lipsa de experienţă a puterii social-democrate, preşedintele Liviu Dragnea n-a reuşit să deschidă complet uşile şi să echilibreze sferele de influenţă partinică. Iluzia lui Grindeanu că este manipulat îl face să se revolte şi să-şi rişte cariera politică – nu ştie să înghită „broasca”!
Faptul că liderul este pus pe un piedestal mediatic n-ar trebui să-l facă să se considere mai norocos. Politica se balansează continuu, cele mai importante sarcini guvernamentale fiind controlul veniturilor din muncă şi din capital. Politicienii nu se pot impune fără diplomaţie, fără mijloace de limitare a opoziţiei interne şi externe şi acest joc de a avea convingeri personale şi a te opune este periculos.
PSD-ul a avut ezitări şi întîrzieri relative în punerea în practică a ideilor propuse pentru guvernarea cu ALDE. De fapt, dorim cu toţii rezolvarea problemelor din societate, dar aici practica îi desparte pe Dragnea şi Grindeanu, unul susţine „Biblia” de partid, celălalt este pus în faţa „incendiilor” sociale pe care trebuie să le stingă zi de zi. Între ce este posibil şi ce este imposibil oscilează Guvernul, iar staff-ul PSD a decis să aleagă programul de guvernare, lăsînd pe planul al doilea corectarea realităţilor negative. Conflictul între social-democraţi a apărut din neadaptarea idealului politic la realul social.
Punem întrebarea dacă programul de guvernare nu este o iluzie, oare nu creează false nevoi, nu cumva trebuie revăzut şi re-ideologizat? Credem că această criză, încheiată probabil violent (cineva va ieşi din meci), îi va învăţa pe lideri că miniştrii nu sînt roboţi care să muncească mecanic. Credinţa într-o idee politică are nevoie de explicaţii continue, din care să iasă soluţii rapide, de-a gata, care să satisfacă nevoile oamenilor.
Politicienii au o misie grea, să evalueze mereu şi să ia calea „bună” cu orice risc, uneori fiind nevoie de publicitate manipulatorie. Dacă la evaluare măsura pică, politicianul ne va convinge că ideea fezabilă e alta. Pare imposibil să trăieşti fericit în această tensiune socială, să fii mereu în priză, dar asta e soarta lor! Politicianul seamănă cu preotul, doar că ideile nu-i vin de-a gata, din Biblie, ci trebuie documentate ca să răspundă nevoilor societăţii actuale, vii. Politica naşte intense pasiuni, dar scopul este să alegem care este ţelul valabil dintre cele două opuse. Vorbim aici de scopurile noastre economice, sociale, politice, culturale şi de cîte feluri vor mai fi fiind.
Să-i respectăm pe cei care se pun în slujba comună şi ştiu să dea reguli şi să ofere idei pozitive. Au dezavantajul că se află în centrul atenţiei publice, prin mass-media, aşadar li se vede orice cută sau pată de pe cămaşă – deci stindardul adulat de azi poate fi mîine călcat în picioare de popor şi depozitat la arhivă. Disputa internă declanşată în PSD ar putea să renască încrederea în programul de guvernare – dacă lecţia va fi învăţată, alianţa de partide PSD+ALDE şi guvernul social-democrat şi liberal democrat vor trage la acelaşi plug, într-un pas, nu unul cea şi celălalt hăis… Partidele n-au psihologie, nici morală, nici raţiune, ci răspund la conducerea liderilor. Politica înseamnă mişcare continuă, lideri care vin cu idei noi de schimbare – aceia au voinţă validă de conducere, în ei să avem încredere. Dacă reforma „violentă” a lui Dragnea va reuşi, ceea ce este probabil, PSD ar trebui să deschidă uşile şi mai tare spre idei noi şi oameni noi.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ