Împotriva naturii

0
300

Biserica este afectată de cazurile de homosexualitate şi pedofilie, însă întîrzie să ia măsuri, lasă justiţia să stabilească dacă oamenii Domnului au încălcat legea. Anchetele interne nu sînt publicate, în ideea să protejeze imaginea acestei instituţii milenare. Creştinii abia fac faţă psihologic acestor acuzaţii, că preotul lor este gay, că episcopul lor iubeşte seminarişti… Doar spunerea adevărului întreg poate ajuta biserica şi societatea deopotrivă!
Cultele nu sînt controlate de stat din punct de vedere financiar şi cu atît mai puţin doctrinar, deci răspunderea pentru evaziunea de la morala creştină îi revine bisericii şi aceasta n-ar trebui să ascundă ce se întîmplă în sînul mănăstirilor, episcopiilor şi parohiilor, publicul fiind interesat de faptele care nu respectă preceptele legale, biblice şi etice. Bisericile îşi construiesc cu insistenţă o imagine de mecanism uns perfect, dar fuga de realitatea dură nu ajută pe nimeni, ci sînt mai abitir puse în pericol principiile cristice de la baza culturii europene. În anul 2000, s-a creat prima fisură mare în Europa. Olanda, stat liberal, a legiferat uniunile gay, fără să organizeze referendum. Parlamentarii lor au decis această „democratizare”. Nu ştim dacă există un guvern mondial nevăzut, dar nu am accepta să se întîmple la fel şi în România!
Olanda are circa 5% homosexuali (explicaţia istorică este că de secole marinarii numeroşi din Ţările de Jos aveau înclinaţie spre aşa ceva). Acest grup a reuşit să se organizeze şi să schimbe legea, în ideea capitalistă că şi homosexualii muncesc şi plătesc impozite către stat şi mai ales că sîntem prea mulţi oameni pe pămînt, deci putem tolera familiile înfiinţate contra naturii. O speranţă avem în preşedinţii SUA şi Franţei, politicieni atipici, Trump are soţie cu mulţi ani mai tînără, iar Macron, nevastă cu mulţi ani mai în vîrstă decît el, însă doar ei nu vor putea întoarce societatea occidentală din drumul pe care şi l-a ales privind căsătoriile unisex.
UE nu ne poate obliga să legalizăm mariajele gay, cu toate că realitatea zilei ne depăşeşte şi sîntem dependenţi de această comunitate puternică economic. Abstinenţa sexuală şi înălţarea spirituală sînt vorbe deşarte, de vreme ce creştinismul susţine că relaţiile sexuale îi pîngăresc pe oameni şi că familia şi căsătoria sînt o povară pentru ei. Familia în secolul XXI se schimbă şi biserica, iată, nu poate să reacţioneze. Şi mai mult de atît, în unele ţări, creştinii practicanţi devin o minoritate, precum comunitatea lgbt.
Bisericile creştine şi celelalte culte se străduiesc să treacă de la gîndirea abstractă la cea concretă, să pună în practică iubirea de oameni. Minoritatea homosexuală olandeză a reuşit să dărîme societatea tradiţională în numele iubirii de aproapele. Să nu dramatizăm situaţia, deoarece noi decidem ce e bine şi ce e rău. Lumea se schimbă în mod accelerat, soţii divorţează 50%, femeile fac avort 100%, am ajuns la libertatea exagerată ca bărbaţii să se căsătorească între ei, femeile între ele şi cei de al treilea sex între ei. „Moda” aceasta ia în cele din urmă forme de dezechilibru mental de vreme ce funcţia de procreere a familiei nu mai este recunoscută. (Vin refugiaţi cu milioanele, buni de muncă şi de soţii!, zic olandezii.)
Familia ca uniune socială fundamentală este subminată de vreme ce statul le permite cuplurilor gay să adopte copii şi să-i crească în cultura curcubeului, cu toate că nu le pot asigura securitatea emoţională. Este totuşi cam prea mult pentru cetăţeanul normal şi tolerant, aşa că sîntem obligaţi să facem publice cazurile de comportament homosexual considerat deviant sau pedofil. La noi există mai puţini marinari plecaţi pe mare, aşa că biologic îi înţelegem pe olandezi, însă oricîte contacte contra naturii ar avea, nu se pot lăuda, e tot pe degeaba…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ