Şcoală fără profesie

0
169

Interesul scăzut pentru şcolile profesionale se datorează confuziei existente în societatea de tranziţie de la un sistem socio-economic la altul şi aşteptărilor prea mari pe care le au părinţii de la fiii lor elevi şi studenţi şi cu toţii de la societate. Practic, statul finanţează 12 clase, nu 10 obligatorii, fiind evidentă tendinţa de generalizare a liceului – peste o generaţie sau două, toată lumea va urma studiile superioare! Societatea democratică alocă mai multe fonduri pentru învăţămînt, dar şi părinţii îşi susţin cu putere odrasla (adesea unică) să facă şcoală cît mai multă, în speranţa că va avea o parte socială mai mare, ceea ce nu le putem refuza!
După gimnaziu, elevii evită în continuare să se înscrie la şcolile profesionale,  preferînd să-şi încerce mai întîi şansa liceală de-a obţine bacalaureatul. Statul ar putea să legifereze 12 clase obligatorii, urmate de două trasee educative: şcoala de meserii şi universitatea, însă diploma de bacalaureat s-ar devaloriza prea mult – precum s-a întîmplat cu cea de 8 clase. Tinerii ar asimila cultură generală mai multă, dar este discutabil dacă efortul financiar public va aduce beneficii societăţii. Decizia e riscantă, deşi societatea modernă cere tot mai mulţi indivizi cu o cultură generală bună, însuşită în cei 12 ani de şcoală. Ar dispărea liceul ca treaptă de selecţie, iar eliminarea acestui criteriu pentru dobîndirea poziţiilor din societate va pune presiune pe sistem. Vom avea muncitori necalificaţi absolvenţi de liceu cu bacalaureat!
La angajare, cel puţin în sectorul privat, nimeni nu te întreabă ce diplomă ai, ci te încearcă în producţie (fac excepţie profesiile în care studiile de specialitate sînt obligatorii). Societatea în tranziţie nu-şi poate fixa obiectivele, încă n-a stabilit ce trebuie să ştie un absolvent pentru a primi diplomă. Ca efect, într-o societate în avans tehnologic cum este a noastră, găsim mai puţine şcoli cu profil real decît cu profil umanist. Avem bineînţeles libertatea să ne alegem profesia fără să ţinem cont de cererea de pe piaţa forţei de muncă, este un drept cîştigat, aşa că majoritatea discipolilor preferă ştiinţele sociale şi ale naturii, nu vor să ajungă muncitori în hală, nici în cîmp, ci undeva într-un birou dacă se poate… Piaţa muncii, aflată în criză pe anumite sectoare, preia adesea absolventul de română-germană şi-l transformă în şofer de TIR. Sau profesorul fără definitivat se va recalifica în meseria de operator de maşini cu comandă numerică. În acest fel, se produce resocializarea şi noua generaţie preia, fie şi supracalificată fiind, bagajul cultural de la generaţia anterioară.
Este agreată continuitatea în familie, fiii să-i urmeze în carieră pe părinţi, iar de cealaltă parte, în caz de discontinuitate, va fi din ce în ce mai greu pentru tineri să răzbească în anumite profesii, cei defavorizaţi de situaţie fiind cei care provin din familii cu venituri mici. Statul le asigură burse, dar pentru a accede în aceste profesii „nobile” sînt la fel de importanţi factorii socio-culturali precum sînt cei ereditari (inteligenţa, studiozitatea). Statisticile par relevante, puţini copii de la ţară devin studenţi, urcarea spre nivelurile sociale superioare se obţine mai greu. Socotind riscurile şi beneficiile, mulţi renunţă de bună voie, acuză eventual lipsa egalităţii de şansă.
Numărul de locuri din învăţămîntul profesional, dar şi din cel liceal şi universitar, este lăsat la voia cererii şi a ofertei, ceea ce demonstrează că sistemul de educaţie finanţat din bugetul de stat n-are obiective clare. Ar fi cazul să le stabilim! Absolvenţii clasei a VIII-a cu medii mai mici refuză să se înscrie la şcolile profesionale pentru că au dreptul legal să prefere studiile liceale gratuite. Sînt tentaţi de visul să fie admişi la o universitate, fie aceasta şi cu plată, urmată de o posibilă poziţie socială înaltă (diploma este cea mai importantă). Aceşti adolescenţi şi familiile lor speră la mai mult şi societatea democratică nu-i poate opri să nu-şi încerce şansele egale cu ale celorlalţi. Nu putem limita libertatea de alegere, chiar dacă adesea e iraţională!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ