Creanga din pădurea de fagi

0
807

Astăzi subiecte importante sînt tratate în goana trenului sau nici măcar nu sînt cunoscute. Cum s-a întîmplat la începutul lunii iulie la Cracovia unde Comitetul UNESCO pentru Patrimoniu Mondial a decis să includă pădurile virgine din România pe lista Patrimoniului. Deci, pădurile virgine de fag din mai multe locuri din ţară sînt protejate la nivel mondial. Nici Maramureşul nu a fost ocolit. Astfel pădurile de fag de la Groşii Ţibleşului şi Strîmbu Băiuţ au fost înscrise în cadrul celei de-a 41-a reuniuni a Comitetului pe lista ocrotitoare. Cu cîţiva ani în urmă a fost avizat pe Lista Patrimoniului şi Vîrful Pietrosul Rodnei. După atîta jale, care nu se mai termină, cu tăierile ilegale iată, o rază de speranţă. Dacă noi nu ne putem ocroti pădurile vor veni alţii să ne pună bariere pentru poftele oarbe ale unor nesăbuiţi. Să le recunoască valoarea seculară. Nu trebuie să fii specialist ca să poţi aprecia just nevoile pădurii în viaţa omului. Şi în viaţa pămîntului. Şi a cerului. S-au dat fel şi fel de legi pentru apărarea pădurilor. Dar în fond au multe portiţe de scăpare. Nu am uitat că după Revoluţia Română s-a pus problema unor alegeri democratice. Şi a apărut Legea reformei agrare prin care foştii proprietari puteau fi reîmproprietăriţi cu un hectar de pădure. Peste o jumătate de milion de cetăţeni au intrat în posesia unui hectar. Au cîştigat cei cu alegerile dar a pierdut pădurea. Un specialist în care cred, acad. Victor Giurgiu, a spus că a fost cea mai mare greşeală. Şi pădurea a devenit politică. S-au pus oamenii pe tăiat şi brăcuit. De atunci s-au mai îndreptat legile pe hîrtie. Se refereau şi la pădurile virgine. Unde omul a intervenit foarte puţin. Doar cu privirea. S-au vrut legi cu articole mai categorice în legătură cu protejarea pădurilor virgine. Au fost prevederi sumare. Drujbele au intrat fără milă. S-a cerut ca ele să fie trecute sub un regim special de protecţie, să fie scoase din producţie. Pădurea să se dezvolte după legile naturii. Astfel ca şi urmaşii noştri, (cine se gîndeşte la ei?) să vadă o pădure efectiv naturală. Spun specialiştii că pădurea virgină poate să ne dea nouă pildă de echilibru. E un amestec de generaţii. Există copaci de un an care trăiesc în armonie cu cei de sute de ani. Degradarea a continuat. Legile nu sînt suficient de aspre pentru apărarea pădurii. Nu voi aminti aici, că se ştie, ce importanţă are pădurea pentru mediu şi sănătate. Dar să revin la întîmplarea recentă de la Cracovia. Delegaţia noastră, condusă de un fost ministru al Culturii, senatorul Vlad Alexandrescu, a avut dibăcia să-i convingă pe reprezentanţii celor 21 de ţări dn Comitetul Patrimoniului Mondial să accepte înscrierea pădurilor de fag din România în Lista Patrimoniului Mondial. Am citit comentariul senatorului după decizia Comitetului: „Este o mare victorie pentru conservarea pădurilor de fag din România, o lovitură hotărîtoare dată tăierilor de păduri ilegale şi un mare pas înainte către a obliga autorităţile româneşti la îmbunătăţirea managementului pădurilor, un capitol neglijat sau supus de-a lungul anilor unor nenumărate abuzuri.” Dă Doamne, să fie aşa! Numai că ariile protejate în acest mod sînt reduse. Aşa că rămîne suficient teritoriu unde interesele, chiar politice, îşi fac de cap. Am mai aflat un comentariu venit din partea secretarului executiv al Convenţiei ONU pentru Diversitate, fostul ministru al Mediului Cristina Paşca Palmer care a avut un rol important în susţinerea dosarului pădurilor de fag virgine: „Iată o veste extraordinar de bună, în oceanul de veşti proaste care domină spaţiul public românesc. (…) Recunoaşterea de către UNESCO a valorii de „patrimoniu mondial” a pădurilor virgine din România este un mare motiv de mîndrie dar şi de responsabilitate dat pentru cetăţenii României cît şi pentru cei care cîrmuiesc ţara”. Lăpuşeanca pe filieră paternă, acum la ONU, doamna Paşca Palmer a avut un rol important în pregătirea dosarului. Cînd e bine pentru ţară nici nu mă interesează culoarea politică a românilor. Ci faptele lor. Îmi aduc aminte cu „Proclamaţia de la Cîmpeni” în care moţii doresc să-şi păstreze bogăţiile şi peisajele. Iar Roşia Montană să devină parte a Patrimoniului UNESCO. Dosarul este pe rol. Pe lîngă bisericile de lemn din Maramureş, iată că mai avem o recunoaştere în zona Lăpuşului. Aurul pădurilor de fag este oxigenul. De aceea apărarea lor mi se pare o izbîndă. Este doar o creangă în pădurile de fagi?

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.