Conform principiului alternanţei la putere, majoritatea guvernărilor, care s-au perindat la cîrma ţării, au rezultat din votul liber al electoratului, prezent la urne, cu ocazia alegerilor legislative. Altfel spus, alegătorii, în funcţie de propriile convingeri, şi-au făcut datoria şi au privit alegerile cu seriozitate. Ce-i drept, din alte motive, au fost şi excepţii. Unele guverne s-au născut, altele au decedat ca urmare a unor ample şi violente proteste sociale, a conflictelor dintre premier şi preşedinţii ţării sau a moţiunilor de cenzură. Detaliile evenimentelor, din trecut, nefiind de actualitate nu fac obiectul prezentului material. Care necesită alte precizări. Indiferent de originea lor, în anii libertăţii, toate guvernările au dobîndit obiceiurile unei democraţii lipsită de identitate şi foaie de parcurs, pe termen mediu şi lung. O primă concluzie este că sediul guvernului şi-a deschis porţile pentru premieri, guverne cu miniştri de toate culorile şi orientările politice posibile. Prin urmare, niciun partid nu are dreptul să reclame că a fost obstrucţionat să participe la guvernare. Cu miniştrii sau cel puţin cu secretari de stat, de la masa puterii, nimeni nu a plecat cu mîna goală. Abdicarea guvernului Ponta, în urma tragediei de la „Colectiv” a adus în peisajul politic inclusiv o guvernare tehnocrată, în frunte cu premierul Cioloş. Adepţii teoriei conspiraţiei au declarat că fostul premier, trimis de la Bruxelles, a avut o misiune precisă. Este regretabilă plecarea lui Cioloş, fără să ne spună despre ce a fost vorba. Cu guvernele postdecembriste, nici timpul nu a fost prea generos. Cu excepoţia guvernării Văcăroiu, Năstase şi Tăriceanu (o guvernare chinuită) restul guvernărilor au avut viaţă scurtă, nereuşind să-şi ducă mandatul pînă la capăt. Mai mult, din cauza votului negativ, niciun guvern, emanaţie a unui partid sau coaliţie de partide, după preluarea puterii, nu a reuşit să o menţină mai mult de o legislatură. Dintr-un calcul simplu reiese că, la ora actuală, numărul premierilor şi guvernelor l-a depăşit pe cel al legislaturilor. În ritmul schimbărilor frenetice, din politică, apare pericolul ca inflaţia de premieri şi guverne să scape de sub control. Seria proastelor obiceiuri săvîrşite de toate guvernările a continuat. La vîrful puterii, corupţia a făcut ravagii, mulţi miniştri au devenit clienţi fideli ai DNA-ului, iar alţii au ajuns după gratii. Îmbogăţirea rapidă a fost unul din obiectivele tuturor guvernărilor. Prin mijloace specifice, cine a deţinut pîrghiile puterii a avut numai de cîştigat. La umbra ei, toţi miniştrii şi premierii au acumulat averi colosale, neştiute şi ferite de ochiul alegătorului de bună credinţă. Grav este că după aproape trei decenii, nicio guvernare nu a reuşit să rezolve problemele vitale ale societăţii şi ţării moştenite de la o guvernare la alta. Din seria guvernărilor care au speculat obsesia românilor, dornici de a trăi pe picior mare, cu muncă puţină, se detaşează guvernările PSD-ului, total neinspirate şi rupte de realităţile sociale şi economice ale ţării. Referitor la eşecul guvernărilor postdecembriste, părerile analiştilor şi ale opiniei publice sînt contradictorii şi uneori subiective. Unii îl pun pe seama incompetenţei premierilor şi miniştrilor, alţii pe amestecul foştilor preşedinţi şi ai liderilor de partid în treburile guvernării (cazul Dragnea şi Băsescu), iar radicalii pun la colţ existenţa unor forţe oculte din exterior, interesate să destabilizeze România. Dacă aduc în discuţie competenţa, nu voi renunţa la trăsăturile care ar trebui să contureze personalitatea unui viitor ministru, hotărît să gestioneze eficient problemele unui sistem sau domeniu de activitate. Cum de şcoală mă despart cu greu, în nopţile cu insomnii, mă voi gîndi la soluţiile necesare pentru a repune pe picior de eficienţă întreg sistemul educaţional. Sînt convins că actualul ministru al educaţiei, conjudeţean de-al nostru, le cunoaşte foarte bine, dar nu cred că va fi în măsură să-şi asume eventualele riscuri. Din păcate, în politică, mai mult ca oriunde, capul plecat, sabia nu-l taie!
prof. Vasile ILUŢ
