Norul luminos de la Schimbarea la Faţă a Domnului este una din cele trei mari minuni perpetuate până azi

0
143

Vorbind despre lumina de pe Tabor, Sfântul Grigorie Palama spunea: „Este lumina necreată, neapusă şi neînvinsă şi transcende orice timp şi veac şi aceasta este, socotesc, moştenirea celor mântuiţi”.
Credincioşii care ajung în zilele noastre pe Muntele Tabor de sărbătoarea Schimbarea la Faţă, după calendarul neîndreptat (noaptea dinspre 18 spre 19 august), văd cum un nor luminos vine de departe înspre muntele Tabor în timpul privegherii, iar la momentul Heruvicului ajunge deasupra Sfintei Cruci de pe turla bisericii ortodoxe „Sfântul Ilie” de pe Muntele Tabor, biserică românească. Pogorârea norului peste biserica ortodoxă în fiecare an este minunea care se alătură altor două la fel de mari ca aceasta: pogorârea Luminii Sfinte din cer la Mormântul Domnului în sâmbăta dinaintea duminicii Învierii Domnului şi întoarcerea apelor Râului Iordan spre izvor în ziua de Bobotează, când se sărbătoreşte Botezul Domnului în Râul Iordan.
Norul luminos care se pogoară peste Muntele Tabor nu este un nor ca oricare: este portocaliu şi vine aproape perpendicular pe biserică. Are forma unor limbi de foc portocaliu-întunecate şi vine din­spre Nazaret. Când soseşte, în aer se răspândeşte un miros nepământean de tămâie, care este „o combinaţie de conifere orientale, cu tămâie naturală, din răşina pomului”.
Maicile românce de la această mănăstire au relatat unor ziarişti despre minunea norului: „Dintr-odată, cerul s-a deschis ca o carte, norul a început să vină maiestuos şi, pe măsură ce se apropia, cobora încet pe munte. Şi ajungea să atingă aproape pământul. Nu bătea vântul, nu era nici o adiere, iar luna strălucea plină. În două minute, nu se mai vedea o stea pe cer. Atât de dens era norul”.
Un alt pelerin spunea şi el: „Cuvintele sunt extraordinar de mici ca să exprimi ce simţi când bucăţile acelea ca de vată vin şi le atingi cu mâinile, le simţi pe chip. Ai vrea să te urci pe acea bucată şi să pleci, să nu te mai intereseze nimic”.
Mulţi necredincioşi spun că norul este doar o vedenie a creştinilor sau chiar o şarlatanie pusă la cale de oameni cu interese turistice. Numai că fenomenul în sine a fost cercetat de o echipă de oameni de ştiinţă, iar concluzia lor este fermă: evenimentul este miraculos. Astfel, o echipă de cercetători meteorologi israelieni şi ruşi a analizat mai multe teme privind semnele miraculoase din Ţara Sfântă. Omul de ştiinţă rus Serghii Mirov, unul dintre participanţii la această cercetare, a dat publicităţii rezultatul cercetărilor lor, subliniind că norul apare numai în zona mănăstirii ortodoxe, doar în ziua praznicului Schimbării la Faţă. El a relatat că atunci „o sferă luminoasă de ceaţă îi înconjoară pe credincioşi, după care norul apare deasupra crucii bisericii, crescând în dimensiuni, şi coboară peste credincioşi, acoperindu-i şi înconjurându-i într-o umezeală”.
Cercetătorii au concluzionat că această ceaţă nu poate fi generată de aerul uscat şi la o astfel de temperatură şi, ca atare, fenomenul nu poate fi încadrat decât în categoria miracolelor.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ