Reîntoarcerea stranierilor

0
245

Costurile sociale ale căderii comunismului con­tinuă să fie resimţite diferit în fostele ţări arondate sistemului. Au progresat ţările ale căror guverne şi-au stabilit priorităţile, au ştiut să-şi păstreze forţa de muncă, în condiţiile unor realităţi inedite şi provocatoare. O descindere în Ungaria este suficientă pentru a ne convinge că, faţă de noi, vecinii s-au mişcat mai repede şi mai bine. Pe lîngă multiplele eşecuri economice, pentru România, costurile sociale ale tranziţiei au însemnat inclusiv migraţia unei părţi importante a forţei de muncă tinere, din toate categoriile sociale. Ce-i drept, în campaniile electorale, guvernările din ultimii ani au fost preocupate de ideea revenirii acasă a celor plecaţi la muncă în lumea largă. Deşi în România, la ora actuală, se resimte deficitul forţei de muncă, măsurile şi mijloacele prin care ar putea fi readusă în ţară, pe termen mediu, nu sînt întrunite. Iată cum gîndesc politicienii, spre exemplu, revigorarea agri­culturii, cu gîndul la cei plecaţi din ţară. Pe vremea cînd Mircea Geoană candida la preşedinţie, promitea familiilor tinere 20.000 euro, cu condiţia să se întoarcă în ţară, ca să pună pe picioare o afacere în agricultură. În urmă cu cîteva zile, Rovana Plumb a declarat la un post TV că guvernarea pesedistă are de gînd, în acelaşi scop, să dubleze suma promisă de Geoană (posibililor fermieri). Cine are habar despre agricultură are şi motive să crea­dă că politicienii noştri sînt personaje diletante şi rupte de realităţile pămîntene. Cînd vorbesc despre agricultură, confundă orzul cu ovăzul. Cu utilaje achi­ziţionate la mîna a doua, cu un teren agricol slab productiv (mai ales în zona noastră), „umflat” de chimicale, cu cîteva animale în bătătură, furajate şi întreţinute în stil ţărănesc, nu se poate face agricultură modernă şi rentabilă. Dacă UE ar tăia subvenţiile acordate prin APIA, majoritatea fermierilor români ar falimenta. Într-un astfel de context, fără un venit lunar sigur, nu văd care familie tînără ar fi dispusă să revină în ţară, să dea curs ofertei actuale a guvernului. Mai ales că agricultura rămîne un sector mereu la discreţia naturii. În general, nu sînt motive ca economia României să se bazeze pe banii celor aflaţi în străinătate, chiar dacă unii au de gînd să revină acasă. Investiţiile de anvergură, făcute cu acte în regulă şi un număr rezonabil de angajaţi, în orice domeniu, necesită bani mulţi, pe care nici românii din afară nu-i au. Pe de altă parte, băncile preferă să împrumute statul, nu să acorde credite avantajoase celor care vor să pună umărul la mersul economiei. Prin urmare, majoritatea stranierilor care au reuşit să adune, cu mari sacrificii, o brumă de bani, sînt mulţumiţi că după ani de zile au reuşit să-şi construiască o casă, să-şi cumpere o maşină, iar ei şi familia lor să trăiască ceva mai bine. Sînt împliniri pe care ţara unde s-au născut nu le poate oferi. Dacă au mai rămas cu ceva bănuţi, aceştia sînt investiţi în afaceri de familie gen pensiune, brutărie, un mic restaurant sau atelier profilat pe servicii utile cetăţenilor din comunitate. E ceva mai mult decît nimic. Complicaţii apar şi în cazul românilor dornici de a reveni la un loc de muncă. Intenţia lor e bine primită, doar că patronii au de rezolvat propriile probleme, sînt hărţuiţi de birocraţia statului şi pot oferi salariul minim pe economie. În prostia sa, guvernul poartă grija bugetarilor, în loc să poarte grija celor care produc ceva. Deşi România rămîne nostalgică, pus într-o astfel de situaţie, nu m-aş gîndi la revenirea în ţară. În naivitatea sa, guvernul mizează inclusiv pe întoarcerea celor cu studii superioare şi profesii de înaltă calificare: medici, economişti, ingineri, informaticieni, specialişti în comunicare… Sînt categorii sociale plecate din alte motive, care au reuşit să se integreze repede în ţara de adopţie, să-şi construiască o stare materială relativ bună, deci revenirea acasă nu le trece prin gînd. Vorbim de generaţii pierdute, în care societatea a investit pentru pregătirea lor profesională.
România, măcinată de conflicte şi scandaluri politice, deocamdată nu este în măsură să le asigure condiţiile de muncă necesare şi nivelul de trai din străinătate. Vin în vizită, concediu şi probabil vor reveni la bătrîneţe, cînd va fi prea tîrziu. Cu toate acestea, speranţa revenirii le rămâne vie!

Prof. Vasile ILUŢ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ