Adeziunea cultelor faţă de lume

0
97

Gurile rele prezic că bisericile vor fi părăsite de credincioşi din cauza ezitărilor în adaptarea la normele societăţii moderne, dar îngrijorările lor nu pot fi luate în serios, deoarece credinţa nu este o modă dependentă de oamenii de azi, ci are o bază ce ne defineşte pe toţi, în întreaga viaţă sau doar într-o parte a acesteia. Oricîte gafe ar face cultele şi preoţii, credinţa nu va dispărea, esenţa sa fiind perenă, nu temporară.
După anul 1989, bisericile româneşti caută să se plieze pe noua lume deschisă spre Europa civilizată şi democratică, liberală şi capitalistă, cu succese şi insuccese de etapă, definitorie fiind deschiderea spre social, încă parţială, dar evidentă. Deodată cu explozia de tentaţii, au apărut noi păcate, pe care biserica trebuie să le explice şi să nu le lase să se transforme în crime spirituale. Oricît ar părea de greu de crezut, sfatul duhovnicului multe infracţiuni poate împiedica!
Scopul bisericii este să ne convingă că există o cale de a trăi în armonie cu noi înşine, cu semenii, cu natura, cu Universul, dacă nu sîntem prea îndrăzneţi în faţa necunoscutului. Religiile ne indică să mergem pe calea rugăciunii, însă indivizii umani sînt extrem de activi şi puţin predispuşi la meditaţie, ci mai mult spre evaziune morală, încît preoţii se simt obligaţi să-şi lărgească aria de indicaţii comportamentale – cum este sfatul dat părinţilor să vaccineze copiii cu „indicaţie terapeutică” (imunizarea este o prevenţie prin subînbolnăvire, nu un tratament). În dorinţa de a fi pe placul statului, şefii bisericii se implică în strategiile politice, făcîndu-se purtători de cuvînt în slujba unei forţe de jos. Preoţii îşi părăsesc obiectul de activitate, luînd exemplul papei (care este şi şef de stat). Îndemnurile generale, la pace, toleranţă, ar fi de înţeles, dar papa s-a referit şi la posibila existenţă a … extratereştrilor (subiect umoristic), deci ar exista un Dumnezeu şi al acestor fiinţe din galaxii.
Creştinismul se află la baza civilizaţiei occidentale, însă de o vreme statul s-a separat de culte şi constituţia nu-l proclamă pe Dumnezeu. Laicizarea generează tentaţia preoţimii să deplîngă criza omului, dar acest exces arată şi faptul că preoţii nu reuşesc să pătrundă mai adînc în misterul Marelui Anonim pe care îl caută toate religiile lumii. Trebuie să fie inspiraţi precum Isus (Moise, Buda, Mahomed), ceea ce nu este lesne, şi atunci preoţii se pierd în cotidianul factual, însă nu există un pericol iminent pentru creştinism, cu tot succesul cultelor de nişă şi al curentelor spiritualiste care adesea cad în vrăjitorie, insistînd să-l ajute pe om cu orice preţ. Creştinismul nu poate fi anulat de scandaluri, chit că atacurile societăţii civile asupra preoţilor homosexuali şi pedofili ne tulbură, îngreunînd purificarea societăţii.
Ştiinţa a preluat multe probleme ale religiei – metodele de a-i convinge pe oameni că există Dumnezeu seamănă cu ale fizicienilor ce caută esenţa în miezul atomului şi-n inexplicabilele cuante. Filosofii afirmă că materia are exterior şi interior, iar în interior se află… nimic, ceva ce seamănă cu neantul. Credinţa este comparată cu o ceapă pe care o cureţi foaie cu foaie pînă la ultima şi în mijloc e gol. Explicaţiile se lovesc de aceste piedici în cunoaştere, pe care religia le-a înfruntat prima şi are meritul că oameni inteligenţi (preoţii) le exprimă în cuvinte. Fără creştinism, am fi rămas la religiile naturii, păstrate ca rudiment în sărbătorile supranumite Florii, Rusalii, Ignat şi Sînziene.
Creştinismul e o religie nouă în comparaţie cu cele orientale. Crucea ca simbol cultural urban ordonează spaţiul, deşi noi, ruralii, am agrea o cruce de lemn verde, ce mai păstrează netăiate cîteva rămurele cu frunze, dovada speranţei că omul va învia precum răchita nedecojită înfiptă în pămînt. Preoţii şi călugării cu păcate sînt cu atît mai greu de acceptat, chiar dacă biserica şi mănăstirea lor s-ar afla într-un zgîrie-nori din New York. Înţelegînd limitările cultelor şi ne păstrăm mintea şi credinţa întreagă, supusă doar cunoaşterilor culturale şi mistice.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ