Dragă prietenă Maria Mariş Dărăban,

0
233

Am să vin ca altădată, de ziua ta onomastică, în Apa, pe terasă la casa şi în grădina ta cu flori, unde ai ctitorit „Biserica Sufletului Tău” (atelierul de pictură atît de drag ţie). Numai că de această dată de Sfîntă Mărie Mare (Mutarea la cer a Maicii Domnului), tu ne vei privi din nemărginirea albastră, unde împreună cu Heruvimii şi Serafimii o veţi slăvi pe Împărăteasa Cerului. La masa de sărbătoare, în dreptul scaunului tău liber, va sta o vază cu flori şi o făclie aprinsă, simbol al sufletului tău însetat de lumină, de frumos şi iubire.
Totdeauna ai ştiut să aduni în jurul tău oameni dragi şi frumoşi, colegi de breaslă, scriitori, poeţi, cîntăreţi, artişti, regizori, jurnalişti…, spirite elevate, în sufletul cărora privind ai văzut lumina interioară pe care apoi ai transpus-o şi imortalizat-o în portrete memorabile, unice. Ai îndrăgit şi iubit sufletul şi chipul omului curat, adevărat şi onest, pe cei care care s-au asemănat cu sufletul tău. Ai iubit florile, natura, vieţuitoarele, de la cele mai umile şi inofensive, pînă la marile personalităţi, creatori şi ambasadori ai valorilor autentice, spirituale, de necontestat ale omenirii. Cu penelul tău, ai adus mai aproape de noi nemărginirea albastră a cerului, care ne veghează şi cu care tindem să ne identificăm. Ai străbătut în lung şi-n lat această planetă, în dialog cu infinitul azuriu, ducînd peste tot mesajul miracolului întru care vieţuim. Pînă în străfundul fiinţei tale, ai fost pătrunsă de arzătoarea dorinţă de a pune în lumină şi valoare virtuţile cardinale, care dau sens acestei vieţi: Adevărul, Binele şi Frumosul din Universul în care trăim, înveşnicindu-le cu măiestrie în peisajele tale. Laşi în urma ta nu numai o amintire frumoasă ca om, ci şi o operă nemuritoare pe care ţi-ai pus amprenta sufletului, semnînd-o simplu cu numele Maria, nume care înseamnă Doamnă prea frumoasă, Regină, după numele Maicii Sfinte, Împărăteasa Îngerilor. În volumul de versuri „Neodihna Gîndului”, a treia mea carte (mi-ai ilustrat coperta), în poezia „Peisajul Luminii”, dedicată ţie, te-am numit „a culorilor suavă regină”, avînd parcă o premoniţie că vei fi în cohorta spiritelor aureolate ce vor trece peste podul Einstein-Rosen (Thorul), să exploreze pe marginile Multiversului în căutarea Peisajului mirific cu izvoare şi munţi de lumină, imagini pe care să le imor­talizezi în rama Timpului. Îţi sîntem profund recunoscători pentru tot ce ne-ai dăruit, în inestimabila ta creaţie plastică izvorîtă din iubire, nimbată de bunătatea şi frumuseţa sufletului tău.
Noi, prietenii tăi, cîţi vom mai rămîne în urma ta, te vom păstra în sanctuarul inimilor noastre şi ne vom ruga Izvorului Vieţii să te învrednicească să pictezi, acolo unde eşti, în Lumina Gîndului frumos, puritatea sufletului şi flacăra Iubirii, care veşnic arzînd nu se mistuieşte, asemenea Rugului Aprins.
Cu prietenie şi sfîntă iubire, preot Gheorghe POP, de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, 15 august 2017

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ