Povestea unui zbor din Săliştea de Sus

2
402

De câţiva ani încoace pe Valea Izei, la Săliştea de Sus, îmi este dat să fiu în preajma unor minţi luminate care îmi dau curaj în lume. Ba mai mult, îmi spulberă imaginea păguboasă care cutreieră ţara în ultima vreme, că aici s-a cuibărit numai răul, că suntem pe un drum greşit. Şi cine ştie cine şi când ne va aduce pe drumul drept? Acolo, spre izvoarele Izei, în prag de Sfânta Mărie Mare se aud voci trimise de speranţă. Cu limpezimea nopţilor de lună se aduc argumente, pentru o cale dreaptă, se sugerează soluţii pentru ieşirea din impasuri. Bucuria cea mare sunt oamenii locului, săliştenii, care se întorc acasă de prin lume. De două ori au statut de nobili. O dată i-a făcut istoria, iar a doua oară demnitatea fiecăruia de a se realiza în lume. Cu adevărat, Săliştea de Sus este un cuib de nobili. Despre care Maramureşul ştie foarte puţin. Aici am avut şansa să-l întâlnesc pe domnul dr. Vasile Iuga, un săliştean cu o biografie memorabilă. Este întruchiparea tenacităţii inteligente. A voinţei de a învinge, de a cuceri teritorii profesionale din vârful redutei. Cu un sentiment profund şi puternic al obârşiilor, a plecat să dovedească lumea. Încă din pruncie a simţit că se întâmplă lucruri grele şi complicate în jur. Mi-a spus că s-a născut la un an după moartea lui Stalin (1954), dar luat cu ale copilăriei, şcoală, carte, poezie, lucru în gospodărie, limbi străine şi fotbal, umblat prin păduri după zmeură şi afine greul lumii nu era perceput în adevărul lui. Apoi, liceul la Vişeu de Sus, cu viaţă de internat. A avut o dorinţă puternică de a se realiza şi o energie aprinsă de a creşte prin muncă. A terminat Facultatea de Aeronautică la Bucureşti. La admitere, era cu tatăl său. Un domn l-a întrebat de unde este? A spus că din Maramureş. Zice omul: de ce nu-l duci la mecanică agricolă? Socotind că aeronautica nu este pentru un prunc de la ţară. Când a văzut nota, omul şi-a cerut scuze. Domnul Vasile Iuga a avut şansa să lucreze la unul dintre proiectele complexe ale României. Fabricarea la noi în ţară, sub licenţă British Aerospace, a unui avion mediu curier de 104 locuri. Poate centrala nucleară de la Cernavodă îl putea egala în complexitate. A fost şeful departamentului de testare. Cu semnătura lui a avut loc primul zbor al Rombacului. Era în 1983. A fost o nebunie a tinereţii, îmi spunea domnul Iuga.
Maturitatea l-a împins spre un alt teritoriu: consultanţă. Un concept larg, complex şi fascinant. Ea poate schimba destinul unor afaceri. A fost în sectorul privat unde concurenţa este acerbă. Firma operează în Europa Centrală şi de Est în 29 de ţări. De la Vladivostok până la Marea Japoniei, din Estonia până în Albania. A condus mii de proiecte în toate domeniile economiei. Din vârful piramidei profesionale, domnul Iuga are o privire lucidă asupra României. Crede că în noua ordine trebuie să ai un scaun la masă şi să nu fii pe lista de bucate. Crede că România are un potenţial remarcabil, dar să nu rămână o eternă speranţă. Trebuie să ne recăpătăm încrederea în noi. Avem spirit întreprinzător, inventiv, dar suferim de lipsa de dezbatere în spaţiul public. Domnul Vasile Iuga se teme să nu ratăm a treia încercare de modernizare a ţării în ultimii 150 de ani. Propune soluţii: să se ajungă la un consens pe setul temelor fundamentale. Pe perioade care să depăşească ciclurile electorale. Să agreem obiective pe termen lung. Să avem consens naţional, cum a fost cel de la Snagov pentru aderarea la Uniunea Europeană. Sub egida Academiei Române ar putea porni înţelegerea. De altfel, preşedintele Academiei, la Săliştea de Sus, a avansat ideea unui proiect, al instituţiei pe care o conduce, pentru 20 de ani. Spendidă coincidenţă! Într-o carte de referinţă „7 teme fundamentale pentru România”, domnul Iuga propunea un proiect natural pe aceeaşi perioadă. De unde am plecat? De la pruncul din Săliştea de Sus, care şi-a propus să zboare în lume. Cu avionul, dar şi cu isteţimea minţii. Într-un dialog îmi spunea: „Să nu consideraţi melodramatic ce spun. Am nopţi în care sunt speriat şi mă întreb încotro merge civilizaţia maramureşeană?” Maramureşul trece prin vremuri grele. Regăsirea este o mare bucurie, dar şi un zid de rezistenţă. Simpozionul de la Săliştea de Sus ţine vie flacăra spiritului maramureşean, crede Vasile Iuga. A primit multe titluri. Dar cel mai la inimă rămâne cel de Cetăţean de Onoare al oraşului, dăruit în acest an. Cu oameni ca dr. Vasile Iuga speranţa devine certitudine. Pe scurt, aceasta a fost povestea unui zbor din Săliştea de Sus spre lume.

2 COMENTARII

  1. Dl. dr.Vasile Iuga este o capacitate intelectuală de excepție, inteligent,perseverent, de un respect deosebit.Avem toată stima,admiratia și respectul nostru pentru dansul.

  2. Cu toata dragostea si admiratia, ne dorim sa – i ajute si lumineze si pe cei blocati in trecut…un trecut ….in care” aveam case..locuri de munca..si nu am murit te foame”😏..da..dupa atatia si atatia ani..aici suntem
    . Avem nevoie de MULTI DR. VASILE IUGA…..Doamne ajuta sa reuseasca in ceea ce si-a propus🖒

LĂSAŢI UN MESAJ