Disciplina şi munca la domiciliu

0
114

Legislaţia românească ţine cont de normele comunităţii europene, aşa că putem avea încredere în Codul muncii, mai ales după modificările impuse de Guvern prin ordonanţa de urgenţă intrată în vigoare la 8 august 2017. Nu este o „prostie”, cum spun unele voci din off, ci o adaptare obligatorie la legislaţia internaţională. Amenzile au fost dublate, încălcările grave vor fi sancţionate cu închisoare de pînă la 3 ani, aşa că angajatorii şi angajaţii fac bine dacă respectă legea.
Vor fi fiind şi scăderi, angajatorii susţin că e prea dură, iar angajaţii că este o lege a sclaviei. Noi credem că este o lege binevenită în aceste condiţii de tranziţie de la economia centralizată de stat la economia de piaţă ce dorim să fie cu accente sociale. Cîrcotaşii susţin că modificările sînt birocratice, introduc prea multe hîrtii. Nu este nimic deplasat dacă ţii contractele de muncă ale angajaţilor la fiecare punct de lucru, astfel ca inspectorii de la ITM să poată verifica pe loc munca la negru şi de ce ar fi „birocratic” să semnezi condica de prezenţă la intrarea în serviciu şi la ieşire? Cine vrea să fie informatizat, poate introduce condica electronică, bazată pe carduri de proximitate – acesta ar fi următorul pas de făcut.
Normele de bun-simţ vor să asigure egalitatea şi nediscriminarea între salariaţi. Lucrătorul care lucrează 4 ore pe zi nu poate fi plătit 8 ore, dar nici invers, să muncească 8 ore şi să fie plătit pentru 4 ore. Codul face regulă în salarizarea la negru şi la gri, sau cel puţin încearcă, deoarece mereu angajatorii şi angajaţii vor căuta metode de ocolire prin semnarea în fals a condicii de prezenţă şi a pontajului. Însă în cazul evidenţei electronice, principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii, fără discriminare, va fi respectat la secundă.
Cele 280 de articole din Codul muncii oferă soluţii pentru concilierea nevoilor angajatorilor cu ale angajaţilor. La prima vedere, pare mai comod să existe doar o înţelegere verbală între părţi şi nici un fel de act scris. Pentru a evita abuzurile şi excesele în raporturile dintre patroni şi muncitori, relaţia între partenerii sociali trebuie să se bazeze pe criteriul consensualităţii, plus pe buna-credinţă şi pe respectarea jurisdicţiei muncii. Dacă părţile nu iau legea de mediator, una va fi abuzată şi nemulţumită. Apar conflicte de muncă frecvent, muncitorul poate fi dat afară de patron la prima ceartă – dacă înţelegerea a fost verbală sau contractul individual de muncă a fost întocmit formal.
Divergenţe apar şi la stabilirea salariului după munca prestată, dacă normele de muncă sînt arbitrare. Legea prevede la articolul 131 că normarea muncii se face pentru toate categoriile de salariaţi şi se exprimă în timp/cantităţi sau ca sferă de atribuţii. Munca este liber consimţită şi se desfăşoară într-un cadru legal, cel mai important principiu fiind: la muncă egală, salariu egal, cu uniformitate de tratament, pentru a nu se produce inechităţi. Legea prevede şi că salariaţii au dreptul să se constituie în sindicat (de ţinut minte). Buna desfăşurare a relaţiilor de muncă presupune că administratorul firmei stabileşte atribuţiile din fişa postului sau norma de muncă pentru fiecare salariat, după caz, şi controlează durata şi calitatea muncii prestate. Deci salariaţii se află sub autoritatea lui, cu respectarea legii.
Cei cu aptitudini profesionale îşi realizează norma şi atribuţiile în timpul normal de lucru şi primesc un salariu întreg. Ceilalţi vor fi sancţionaţi şi concediaţi, în cele din urmă, dacă nu respectă contractul individual (nu muncesc 8 h, nu îndeplinesc norma, nu sînt disciplinaţi). Noul Cod este mai flexibil, munca poate să fie realizată chiar şi la domiciliu – dar cu contract scris să fie!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ