Cine mai citeşte romane fluviu?

0
154

Peste 50.000 de băimăreni-maramureşeni au legitimaţie la Biblioteca judeţeană “Petre Dulfu” din Baia Mare, care îşi înnoieşte an de an fondul cu noi cărţi şi publicaţii, în total având 700.000 de unităţi de bibliotecă, o zestre bogată şi diversificată de carte. Cititori interesaţi să fie, pentru ca volumele, mai vechi sau mai noi, să nu zacă în rafturi, să nu intre în “cimitirul” cărţilor!

În 2015, la Editura Grinta din Cluj-Napoca, a apărut volumul “Lupii Chioarului” de Victor Tecar. Este o trilogie care include cărţile apărute îna­inte: “Visul ca pedeapsă“ (2003), “Visul ca iertare” (2008) şi “Visul ca ispită“ (2013). Pentru scrierea lor, autorul a trudit circa un deceniu. “Lupii Chioarului” a fost elogios apreciată de Ioan-Pavel Azap ca “o frescă socială, roman istoric şi politic, roman de moravuri … chiar roman-fluviu“. “Lupii” … ar putea fi un bestseller”, care “nu va răsturna ierarhii, dar cu siguranţă le va completa şi le va îmbogăţi” (“Tribuna” nr. 299/ 2015). Poetul Ioan-Es. Pop, care are origini chiar în Văraii Chioarului, crede că “o trilogie reprezintă – nu numai în zilele noastre, cu cititori teribil de grăbiţi – o provocare atît pentru autor, cît şi pentru cei cărora li se adresează“!

Recent, un alt autor din Maramureş, Teo Moldovan, şi-a lansat trilogia “Puzzle… în toate direcţiile“, semnată pe copertă Teo Banal et Van Teo Moldo”, carte care numără peste 960 de pagini, apărută în 2017 la Editura “Ecou transilvan” din Cluj-Napoca. Nu ştim care au fost ecourile trilogiei în critica din presa literară, dar la lansare, ca şi în presa locală, se vorbeşte tot despre un “roman-fluviu“ (Trilogia lui Tecar numără peste 700 de pagini).

Pare şi “Puzzle…” un roman de moravuri postdecembriste, cu politicieni sindicalişti şi afacerişti lacomi de îmbogăţire rapidă, întîmplările dramatice, conflictuale petrecîndu-se chiar la Baia Mare, persoanele fiind “reale”, în care regăsim escroci, vînzători de carne-vie (dame de companie aduse din Moldova de peste Prut). De altfel, Teo Moldovan a semnat şi romanul “Destine triste” (peste 840 de pagini). Noul roman-fluviu, prin “curajul de a spune lucrurilor pe nume … poate crea valuri“! (V.T.) Bine ar fi şi în lumea cititorilor!

Puţini cititori citesc azi astfel de “romane-fluviu”! “Nu avem timp pentru a parcurge, fie şi superficial, cele cîteva sute de pagini!” – ne-a mărturisit un pasionat cititor de literatură actuală, scrisă de autori din provincie. Ne-a amintit însă că a citit cu interes cele 4 volume (peste 2.000 de pagini) din romanul-fluviu al lui Vasile Moiş, fost vicepreşedinte al Senatului, jurist în Satu Mare, apărute în 20 de volume! Romanul se petrece în Baia Mare, cu personaje politice, din lumea justiţiei, conflicte în convieţuirea românilor cu etniile maghiară şi evreiască. Romanul este intitulat “În faţa uşilor deschise” şi a apărut la Cluj-Napoca, în 2010.

Astfel de romane-fluviu, în care autori maramureşeni excelează, nu au fost scrise de prozatori din alte judeţe transilvane. Cum afirma şi poetul Ioan-Es. Pop, astfel de proze de largă respiraţie epică sînt “o provocare” pentru cititorul grăbit de astăzi. Motiv pentru care scrierea şi tipărirea lor (nu se ştie tirajul) cade în riscul autorilor. Mulţi cititori ai Bibliotecii “Petre Dulfu” nu se încumetă să se înhame la … “trilogii” sau volume cu peste 1.000 de pagini.

Nouă ne rămîne îndemnul pentru cei interesaţi să le citească, dacă au răbdarea şi exerciţiul lecturii în proză. Fiindcă aşa zicea cronicarul, “cititul este de mare folos“ pentru cugetul şi sufletul lectorului. Umberto Eco, marele prozator, filozof, lingvist şi eseist italian, autorul romanului “Numele trandafirului”, spunea că “Cine nu citeşte, la 70 de ani parcă ar fi trăit doar o singură viaţă: pe a lui. Cine citeşte, parcă ar fi trăit 5.000 de ani”! Uneori merită să citeşti – dacă găseşti valoare ideatică şi har literar – chiar şi romane fluviu.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ