Toleranţa la refugiaţi

0
262

Cei 4-5 milioane de români emigraţi în ţări din Occident muncesc din greu, uneori în condiţii inacceptabile, mulţi dintre ei simt pe propria piele ce înseamnă intoleranţa şi discriminarea. Nu-i de mirare că unii se întorc acasă şi spun că treaba s-a stricat, nu mai merită să-şi sacrifice viaţa şi sănătatea pentru mai nimica… Statul român şi-a schimbat politica, îi susţine cu subvenţii pe românii care îşi deschid afaceri acasă.
Consulatele şi ambasadele ar trebui să-i protejeze activ pe tinerii care au emigrat, pentru a evita situaţiile de exploatare. Ei sînt fiii şi nepoţii noştri, supuşi abuzurilor de către intermediarii de forţă de muncă. Muncesc pe şantier sau în agricultură, zece ore pe zi, şase zile pe săptămînă. La acest efort, se adaugă naveta de 2-3 ore pe zi. Pleacă dimineaţa şi se întorc seara, pentru 800-1.200 de euro pe lună, faţă de 400 şi 800 de euro la noi. Dar dacă socotim cheltuielile cu chiria, care se ridică la 250-350 de euro pe lună pentru o persoană (500-700 euro pentru un apartament cu 2 camere), plus întreţinerea şi mîncarea, balanţa iese pe minus.
După 2007, milioane de tineri au plecat în Vest, au muncit şi au trimis miliarde de euro acasă, au ridicat nivelul de trai al lor şi al familiilor, au învăţat limba, au deprins o meserie, unii dintre ei au reuşit să-şi facă propria clientelă pe piaţă. Alţii au rămas la stadiul de zilieri fără contract de muncă, dependenţi de subcontractorii de lucrări, fără asigurare de sănătate, pensie şi şomaj, în pericol de sărăcie şi excluziune socială. Pentru aceştia, decît să se afunde în filiera muncii la negru, e mai bine să se întoarcă acasă, iar cu banii puşi de-o parte pot deveni întreprinzători şi să-şi valorifice experienţa occidentală. Cei care nu au ezitat să se integreze în societatea gazdă şi-au cumpărat locuinţă cu credit pe 35 de ani, copiii lor vor urma şcoala în limba locală şi se vor integra în societatea de acolo, cu bune şi rele.
Afluxul de sute de mii de migranţi pe an generează provocări pe care nici statele mari nu le pot ţine sub control. Băştinaşii nu-i văd cu ochi buni pe tinerii străini veniţi să muncească, deoarece efortul financiar de integrare este prea mare. Bugetele publice resimt negativ prezenţa milioanelor de migranţi, marile oraşe oferă un peisaj pestriţ, lipsit de ordine şi siguranţă (sînt posibile atentate în numele lui Alah).
Cu toate aceste efecte rele, migraţia nu poate fi oprită, este un fenomen al lumii, al civilizaţiei occidentale care se globalizează în ritm accelerat. Firmele din UE au nevoie de forţa de muncă tînără şi ieftină. În agricultură, fermierii cer culegători, nu există maşini de cules mere şi roşii, fără de zilieri, dau faliment. Occidentul nu poate închide graniţele, populaţia este îmbătrînită, iar criza forţei de muncă va bate orice argument contrar, e nevoie de medici, asistenţi medicali, şoferi de TIR, lucrători în agricultură…
Uniunea Europeană nu reuşeşte să gestioneze migraţia, la graniţe sînt introduse controale – partidele naţionaliste profită de fobia cetăţenilor faţă de străini. Prinse între nevoia de forţă de muncă şi ura faţă de alogeni, statele occidentale se bîlbîie, nu alocă fonduri pentru integrarea refugiaţilor şi azilanţilor, caută soluţii de compromis.
România primeşte refugiaţi arabi, căci avem nevoie de forţă de muncă, dar mai scump ne-ar costa să-i integrăm decît să-i stimulăm pe românii plecaţi să se întoarcă. Forţa de muncă este la mare căutare în toate cele 28+3+1 state din spaţiul economic european în care românii pot locui şi unde îşi pot căuta locuri de muncă, fără să aibă nevoie de permis de muncă!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.