Studentul euro-model

0
229

Cu toate că strategia învăţămîntului prevede creşterea numărului de studenţi, astfel ca 40% dintre tineri să aibă studii superioare (scopul statului fiind obţinerea unei forţe de muncă înalt calificate şi competitive), iată că cele o sută de universităţi de stat şi private din România au cu 30% mai puţini cursanţi, încît unele linii de studiu au fost desfiinţate. Pentru a atrage mai mulţi studenţi, rectorii universităţilor şi decanii facultăţilor iau măsuri disperate, relaxează condiţiile de admitere. Ar trebui să le înăsprească, pentru ca diplomele să nu cadă în derizoriu!
Problema esenţială este că absolvenţii nu-şi găsesc locuri de muncă în specializarea lor şi devin forţă de muncă supracalificată, utilizată pentru posturi de slabă specializare, ceea ce îi descurajează să înveţe intens pentru a deveni licenţiaţi, masteri sau doctori. Fac excepţie domeniile cu cerere neacoperită (medicina, ordinea publică).
Perspectivele nu sînt roze, aşa că statul trebuie să găsească soluţii la această problemă. Prima, ar fi alocarea unor bugete mai mari pentru cercetare şi dezvoltare (de 3%, nu 0,1%), în care să fie implicaţi şi masteranzii şi doctoranzii, cu şanse să devină cercetători. În condiţiile actuale, doctorul predă la gimnaziu sau are muncă de birou. Se spune că sînt prea mulţi doctori, dar mai important ar fi să observăm că tezele n-au valoare aplicativă, iar industria şi agricultura aşteaptă ca noile tehnologii să fie introduse în producţie.
Statul este îngrijorat că 10% dintre elevi abandonează şcoala, de obicei la nivelul gimnazial. Însă, statistica abandonului universitar nu este cunoscută, chit că este un fenomen de mare amploare, afectează aproximativ 50% dintre studenţi, care îşi pierd creditele obţinute, sînt exmatriculaţi şi pot reveni abia după 2 ani să-şi reia studiile şi în maximum 7 ani. După ce studentul a apucat să plece la muncă în Franţa, nu mai vine înapoi să-şi obţină diploma de licenţă, aşa rămîne pentru toată viaţa, muncitor cu doi ani de facultate – şi e mai bine decît să nu fi încercat. Universităţile (dependente de stat) nu caută soluţii pentru studenţii ce abandonează studiile la zi. Ar trebui să extindă cursurile fără frecvenţă şi cele la distanţă. Ar putea fi prelungită şi perioada în care creditele de studiu (examenele trecute cu cel puţin nota 5) rămîn valabile pentru reînscriere. Tinerii curajoşi pleacă în Occident şi găsesc un loc de muncă bine plătit (fie şi de îngrijitor de bătrîni), deci cu greu vor mai afla o motivaţie să termine facultatea, cred că pe parcursul vieţii vor avea şansa altor studii, de educaţie continuă în limba ţării gazdă. Deocamdată se mulţumesc cu o mie de euro pe lună, cazare şi masă gratuită…
Studenţii obţin diploma de licenţă şi mulţi dintre ei intră direct în şomaj, primesc un ajutor cumulat de 300 de euro în 6 luni, tocmai buni pentru a pleca la muncă în Occident… Politica aceasta are iz social şi e greşită, deoarece ajutorul ar trebui folosit pentru găsirea unui loc de muncă în specialitatea sa, în România, cît e de mare.
A început la 1 octombrie noul an universitar şi s-a deschis poarta şcolilor de maturitate. Nu mai sînt copii, mulţi dintre ei au intrat în viaţa reală ca salariaţi şi urmează o facultate doar aşa, să fie consideraţi intelectuali cu diplomă (vorba aceea, nu e muncitor cu liceu, e muncitor cu facultate, prinde bine şi la căsătorie). Plătesc prima rată de 660 de lei (x3) din taxa de şcolarizare şi află că prezenţa la cursuri nu-i obligatorie, nici mentoratul, nici legătura faţă în faţă cu mentorul, oricum n-are ce învăţa de la profesori şi nici din cărţi, cîtă vreme are laptop…
Tinerii au dreptate, specializările se schimbă şi nimeni nu mai are nevoie de absolvenţi, vor doar muncitori, aşa că centrul de consiliere şi orientare profesională este inutil. (Carnetul de student are şi rolul de legitimaţie de transport gratuit cu trenul, e ceva, şi pentru asta merită să îl ai.) Contra acestor tendinţe negative trebuie să ia statul măsuri prin ajustarea politicilor din învăţămîntul universitar.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.