Unirea cu America

0
393

Un confrate mai tînăr Horia Vicenţiu Pătraşcu este o figură distinctă a culturii române actuale. A colaborat ani buni la revista lui Augustin Buzura „Cultura” iar acum scrie la revista altui maramureşean, prozatorul Nicolae Breban. Mai zilele trecute i-a apărut un volum de eseuri „Idealul valah”. Prin cărţile şi articolele sale el scoate exerciţiul filosofic prin spaţiul mocnit al bibliotecii şi-l dăruieşte cu îndrăzneală şi naturaleţe în lumea vie, acaparatoare a societăţii actuale. Citindu-l îndeaproape de o vreme am descoperit o voce conturată în spaţiul publicistic, cultural şi ştiinţific. Este preocupat de problema românească. Aşa că ne-a propus o idee provocatoare de salvare a României. Nici mai mult, nici mai puţin ci unirea României cu Statele Unite ale Americii. Constatăm din trecutul apropiat că românii s-au bazat pe americani. I-au aşteptat, dar în locul lor au venit alţii dinspre Răsărit. Cu toată atmosfera politică nefastă după ce închideau uşa mai visau la americani. Depun mărturie că aşa a fost. Aveam vecini care vorbeau, duminica pe laiţă că i-au aşteptat pe americani. În memoria colectivă acest gînd nu s-a stins. S-a schimbat lumea, s-au deschis graniţele iar românii au plecat repede peste Ocean. Apoi America şi-a întors faţa spre România. Aşa că, acum, constată confratele România ar îndeplini toate condiţiile pentru aderarea la Statele Unite ale Americii. Ambasadorii americani cheamă la sediul lor cîte un ministru sau chiar pe şeful guvernului. Pentru ce? Ori să dea explicaţii sau să primească lecţii. Un comentator economic, dar nu este singur, aşa se purtau pe vremuri europenii în colonii. Nu nici vorbă să ni se spună care a fost subiectul discuţiilor. Dar ne dăm cu presupusul. Avem şi alte argumente să aderăm la federaţia statelor americane. SUA au o puternică bază militară în România. Scutul antirachetă de la Deveselu are rol să ne apere de ameninţarea din Răsărit. Ruşii nu pierd ocazia, în ultima vreme, să privească cu binoclul spre România.
Poate mai există şi alte arme în Carpaţi dar noi respectăm secretul militar. America este tărîmul libertăţii, ţara tuturor posibilităţilor. Dacă am face o ţară americană în Carpaţi nu ar mai pleca românii prin lume. Ne-am reconsidera preţuirea de steagul naţional. Auziţi! România ar fi cel de-al cincizeci şi unu-lea stat american aici la gurile Dunării. O să-mi spuneţi că distanţa faţă de presupusa capitală – este mare. Toată lumea ştie că distanţele geografice acum nu mai contează. Dacă ne punem mintea la lucru vom simţi mai aproape oraşul Washington decît Moscova, iar Welmington mai peste drum decît Budapesta. Aduceţi-vă aminte cîtă curiozitate am investit în alegerile americane! L-am întors pe noul preşedinte pe faţă şi pe dos. Ambasadorul american Klemm ne-a integrat protocolar în marea federaţie de peste Ocean: „În această parte a lumii nu este un aliat mai puternic şi un prieten al SUA decît România”. Ce mai vreţi? Unii lideri români şi-au cumpărat bilet special pentru a sta într-o sală cu noul preşedinte. Apoi s-a dus preşedintele nostru în America. Ce să vezi? A vorbit mai bine engleza decît Trump. Dacă ai învăţat limba ţării, celelalte acte naţionale sînt o formalitate. Nu avem motive să nu credem că nu ne-am americanizat. Tot mai des aud vorbindu-se la noi de candidatul la Premiul Nobel pentru Literatură, Philip Roth decît de Sadoveanu. Ba Sadoveanu s-a propus să fie alungat din manuale. Ce să mai vorbim de limba engleză? Toate mediile pînă la cele academice se înclină în faţa ei. Dacă îţi apare o carte în America gloria s-a urcat în fotoliu. Confratele Pătraşcu îmi atrage atenţia asupra unui fapt care merită evidenţiat. Auziţi: se pare că sîntem singura ţară din lume care a acceptat ca tastaturile computerelor sau cele digitale ale tabloidelor ori telefoanelor mobile să nu conţină diacritice specifice limbii române. Prin şcoli şi primării, prin ministere şi notariate s-a pretins această anomalie românească. Oameni buni, puneţi diacritice, că nu ne mai înţelegem. Este o mare lovitură pentru acurateţea limbii române. Zău, puneţi diacritice! Dilema de dezlegat: putem fi şi în Uniunea Europeană şi în America? După cum ne învaţă istoria noastră s-ar putea. Domnul Horia aşteaptă semnăturile noastre pentru susţinerea unirii României cu America. Eu, deocamdată, stau pe gînduri. Să văd cum bate vîntul. Că aşa am procedat de multe ori în istorie. Oricum, America rămîne o ţară mare. Pe care o putem visa frumos.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.