Cerbul alb al literaturii maramureşene

0
393

La miercurea de poezie a fost evocat poetul Ion Bogdan, în preajma zilei de Sfântul Dumitru şi la şase săptămîni de la trecerea sa la cele veşnice. Comentariul lui Nicolae Scheianu, iniţiatorul şi organizatorul miercurei de poezie şi lectura din versurile poetului de către actorul Paul Antoniu au dat o altă dimensiune poeziei lui Ion Bogdan (Dumitru Iuga). Pe o casetă de 30 de minute, pe fondul muzical din Dumitru Fărcaş ascultam parcă alt poet, decît cel ştiut, cosmic, plin de zbucium şi nepămîntean. Mi se părea că versurile din volumul „Valea pământului” erau altele, fascinante şi neştiute. Am simţit pentru a nu ştiu cîta oară că poezia este ceva de nedefinit dar care ne transpune fiinţa şi ne face să fim, pentru o clipă, mai mult decît sîntem. „Nu mai aprinde verzi lumînări/ brazii vin singuri ascultă/ cum răsună tăcerea…” Cerb Alb, ed. Albatros, 1976. Laurenţiu Ulici, comentîndu-i volumul de debut, spune că „ochiul său rămîne mereu întors în sine, evocarea naturistă avînd mai mult un rol contrapunctic prin sugestia de puritate incoruptibilă, prin vitalitatea conţinută”, Prima verba, ed Albatros, 1978. Ion Bogdan , chiar dacă fizic va fi de acum, tot mai departe de noi, prin versurile sale ne va fi mereu aproape. Fie-i memoria binecuvîntată !
Ştefan JURCĂ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.