Furia de departe şi de aproape

0
183

Patriarhul Kiril al Rusiei a spus la Bucureşti că apropierea ţării noastre de UE nu trebuie să ne îndepărteze de Dumnezeu, semn de împăcare între cele două biserici naţionale chinuite deopotrivă de comunism, dar şi avertisment indirect să fim atenţi la relaţiile cu Europa şi SUA. Bun sfat!
Am rămas preponderent ortodocşi, iar stabilitatea religioasă este semn de perenitate şi nu trebuie să renunţăm la acest reper istoric ce ne dă pecetea de popor demn de încredere. După 1989, ne-am aliat cu UE şi SUA, la care ne raportăm pe rînd, după cum ne cade bine. Franţa şi Germania au observat această oscilaţie şi nu sînt încîntate. Faptul că am cumpărat avioane de luptă şi rachete din Washington nu le convine aliaţilor europeni, care ne-ar dori mai apropiaţi de ei. Această dublă orientare a politicii noastre externe naşte gelozii manifestate prin opoziţia unor state occidentale cînd vine vorba de Schengen, MCV şi Euro. UE s-a îndepărtat relativ de SUA, aşa că ar trebui să ne îndepărtăm şi noi şi să cumpărăm arme (şi) de la europeni, ca semn de bună-vecinătate.
SUA, ca lider mondial, se află la răscruce după alegerea lui Donald Trump. Peste ocean, a apărut o tensiune socială de la criza economică din 2008, efect al globalizării capitalismului, urmată de creşterea sărăciei şi declinul democraţiei. Reconcilierea americanilor de rînd cu elitele întîrzie, la fel ca visul de prosperitate pentru toată societatea liberală.
Alegătorii români au preferat linia social-democrată, creşterea grijii faţă de om şi lupta contra corupţilor. PSD+ALDE vor însă să mulţumească şi corporaţiile prin scăderea impozitelor şi taxelor, cu riscul ca statul să slăbească. Relaţia cu SUA trebuie aşadar temperată şi întărită legătura cu UE (are şi uniunea probleme date de capitalismul agresiv, corporaţiile se mută unde e forţa de muncă mai ieftină, fără de grija muncitorilor). Dar Europa a avut inspiraţia să susţină o economie socială de piaţă, ceea ce o poate salva de la extremism şi naţionalism. SUA va fi obligată să facă la fel, chiar dacă preşedintele populist (ales ca răul mai mic) este miliardar.
Muncitorii vor protecţie socială, li se opun antreprenorii, iar politicienii ezită… Masele fac presiune votînd de ciudă partidele de extremă, însă mai prudent este să influenţăm politica de stat prin sindicate, prin ONG, prin mass-media, ca voci ale opiniei publice. Problema de rezolvat este că multinaţionalele nu agreează sindicalismul. Dacă cifrele sînt corecte, 1% dintre oameni deţin 99% din averea lumii, efect al liberalizării pieţei de capital şi forţei de muncă. Greva nu mai este o soluţie, deoarece patronii mută fabrica în altă ţară sau aduc muncitori străini! Aşa se explică furia muncitorilor din SUA şi UE faţă de capitalismul susţinut de politicieni (băncile falimentare au fost capitalizate de stat).
Statul ar trebui să le dea un rol mai important sindicatelor, pentru a menţine echilibrul necesar dintre capital şi muncă. Pînă la urmă, contează fiinţa umană, dacă vrem ca furia să nu aprindă lumea şi să nu producă ură şi dezbinare. Avem nevoie de compasiune şi solidaritate între oameni, prin sindicate şi asociaţii social-politice, inclusiv prin biserică. Asta a vrut să ne spună Kiril.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.