Doina munţilor lui Ştefan Petreuş

2
902

În urmă cu mulţi ani, pe cînd mă apucam să umblu prin lume Dumnezeu mi-a scos în cale un stejar măreţ cu două stîlpări viguroase. Şi cum stejarul este întruparea duratei mi l-am făcut semn de purtare prin viaţă. Cînd steaua Nordului mi-a luminat cărarea spre satul Glod, acolo la ieşirea din Slătioara mi-am pregătit sufletul pentru întîlnirea cu spaţiul natal al Fraţilor Petreuş. Gîndul mi-a fost imperial stilizat tocmai pentru a răspunde seninătăţii din frumuseţea acelui cosmos unic. Urcam dealul cu convingerea că voi ajunge într-un Olimp al cîntecului maramureşean pe care ne putem rezema pentru a ne feri de risipă. Şi nu m-am înşelat. Au început să cînte păsările, pădurile de pe Măgură, florile ba şi un nuc stingher de lîngă casa bătrînească a celebrilor fraţi. În tîrnaţul casei temelia familiei, tatăl, Petreş Petru-Codrea tocmai cumpănea un lemn pentru vioară. În seara aceea am învăţat drumul înapoi, într-o vechime percepută de minte, şi am aflat că atunci nişte oameni ai dealului se ocupau cu facerea horilor. Le păstram în zarea lor apropiată. Se năşteau, petreceam viaţa şi mureau cu ele sub acoperişuri de case. Şi cerul acela de sus, care mi-a scos în cale stejarul cu două stîlpări viguroase a lăsat să cadă peste satul Glod polen dumnezeiesc. Şi au apărut Fraţii Petreuş cu misiunea aleasă de a desface în lume averea sufletului horitor. Iar Fraţii Petreuş, Ştefan şi Ion, cînd s-au apucat de lume au înţeles care este menirea lor. Au cules multe hori. Dumnezeu în nesfîrşita lui bunătate, le-a dat un har de preţ: talentul, puterea de a mînui aprig vioara lui Ştefan şi o voce de neimitat lui Ion. Aşa au cucerit lumea, cu puterea cîntecului din Maramureş. Într-o vreme li s-a alăturat şi Ioana, sora lor. Dar în urmă cu cincisprezece ani, o stîlpare din vigurosul stejar s-a rupt. Ion s-a stins. Atunci am avut sentimentul că cineva a pus gînd rău Maramureşului. Gloriei cîntecului care, prin Fraţii Petreuş, Ştefan şi Ion, nu are asemănare. De o jumătate de veac sînt cetăţenii aleşi ai Maramureşului. Ştefan şi Ion au fost înnobilaţi pe bună dreptate în 1984, de Ministrul Culturii al Franţei Jaques Lang, cu distincţia „Cavaleri ai Ordinului Artelor şi Literelor”. Este un important omagiu adus personalităţilor ce se disting prin creaţia artistică de excepţie în domeniul culturii sau prin contribuţia esenţială adusă la răspîndirea artelor şi literelor în Franţa şi în lume. Cum ziceam, s-a rupt o stîlpare din lemnul viguros. Pruncii celor doi nobili ai cîntecului au deprins arta părinţilor. Aşa Ştefan l-a apropiat pe Andrei cu care duce mai departe misiunea începută cu Ion. Participă la numeroase festivaluri, emisiuni, turnee în ţară şi străinătate. Şi vremea a trecut, lumea s-a schimbat. Alte hori la alte porţi. Dar spiritul Fraţilor Petreuş rămîne pentru Maramureş averea cea mai de preţ. În semn de respect, preţuire şi recunoştinţă Filiala Baia Mare a Societăţii cultural-patriotice „Avram Iancu” (preşedinte Ioan Tuhuţiu) l-a sărbătorit pe Ştefan pentru o jumătate de veac de cîntec. Poate mai bine. Cei peste 200 de membri ai Societăţii au format un cadru adecvat pentru acest eveniment. Ce să mai spun eu despre Ştefan Petreuş? Emoţia mi-a fost salvată de prietenul Ştefan Marinca, un fel de a cincea coardă la vioară care mi-a dat un set de comentarii la melodia „Doina munţilor”, interpretată de Ştefan Petreuş, venite din toată lumea. Le-am topit într-un portret elocvent al marelui interpret. Deci numai despre o singură melodie s-au adunat aceste aprecieri. Asta-i cea mai frumoasă doină a noastră. Nici un rapsod popular, vreodată, nu poate înlocui sunetul ceterii lui Ştefan. Asta ar trebui să fie imnul Maramureşului Istoric. Fraţii Petreuş vor rămîne un punct de referinţă în zestrea cîntecului românesc. Cu adevărat înălţător. Şi îngerii din cer coboară să asculte sunetul ceterii lui Ştefan. Sînt crescut la oraş dar sunetul viorii din Maramureş rupe sufletul din mine. Ascultînd această doină, închid ochii şi mă închipui undeva prin munţi, acasă la mine, în Maramureş; îmi doresc să opresc timpul în loc, să-i spun codrului ce dor îmi este de copilărie. De ce viaţa ne-a purtat aşa departe de aceste frumuseţi. Splendidă această melodie! Mă face să mă simt mîndru că sînt român. Da, doina munţilor lui Petreuş! Această avere pe care Ştefan ne-o dă de o jumătate de veac şi mai bine. Fericit acest popor maramureşean că ni i-a dăruit pe Fraţii Petreuş. Mai sînt valori în cîntecul maramureşean. Dar ei reprezintă nunta, începutul. Doina munţilor lui Ştefan Petreuş deschide şi peştera vrăjită din Munţii Gutîi. Bogat om este Ştefan cu munţii din cîntec!

2 COMENTARII

  1. Pe multi i-am auzit spunind ca au inceput sa indrageasca muzica populara numai dupa ce i-au auzit si vazut pe Fratii Petreus. Ce altceva si-ar putea dori un artist decit sa modeleze oameni si sa le insufle dragostea pentru frumos? Fratii Petreus si-au cistigat un loc de cinste in cultura neamului romanesc.

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.