„Poeme în proză” ascunse în filele unui jurnal

0
209

„Condiţia mea esenţială este cea de gazetar”, e mărturia pe care ziaristul Augustin Cozmuţa o făcea în urmă cu trei ani la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, cu ocazia aniversării a 70 de ani de viaţă.
Ieri, 9 noiembrie, familia, prietenii şi cei care l-au apreciat s-au adunat din nou în Sala de Conferinţe a bibliotecii. De data aceasta, fără Augustin Cozmuţa. Şi totuşi, scriitorul, criticul literar şi ziaristul Augustin Cozmuţa a fost prezent prin rândurile literare lăsate în urma sa şi care au văzut lumina la Editura Cromatica Press. Frământările şi trăirile din anul în care a împlinit 70 de ani au fost cuprinse în filele unui jurnal. Cartea, lansată ieri, 9 noiembrie se intitulează chiar aşa: „Anul 70 al vieţii mele – jurnal”.
Cu un moment de reculegere în memoria lui Augustin Cozmuţa a început evenimentul de ieri, 9 noiembrie. Apoi, cei prezenţi au putut să-i audă vocea într-o înregistrare realizată în urmă cu trei ani la bibliotecă, la împlinirea celor 7 decenii de viaţă. Evenimentul de ieri, 9 noiembrie s-a dorit a fi „un semn de apreciere faţă de ce a însemnat soţul meu pentru Baia Mare”, după cum a afirmat soţia acestuia, Ileana Cozmuţa. Volumul lansat ieri prezintă o altă faţetă a lui Augustin Cozmuţa, a remarcat prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu.  „Este cea mai importantă şi mai profundă carte a lui Augustin Cozmuţa, această carte e altceva. În timp ce cronicarul literar aspiră la obiectivitate, autorul de jurnal e subiectiv”, a spus Gheorghe Glodeanu. Volumul prezintă confruntarea omului cu boala, iar prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu a mai arătat că a admirat întotdeauna dâr­zenia lui Augustin Cozmuţa în faţa suferinţei. Şi scriitorul Săluc Horvat consideră că acest volum e unul interesant. „E jurnal prin modul de redactare, datare. Cartea poate fi catalogată şi ca o culegere de eseuri. Sunt idei prin care comunică cu el, cu lumea din jur. Multe sunt poeme în proză”, a precizat Săluc Horvat. La rândul său, scriitorul şi ziaristul Gheorghe Pârja a accentuat că pentru el, această carte a fost o surpriză, dar una plăcută. „Nu ştiam că are taina acestui jurnal. Am citit cartea. Are o tentă eseistică, e o meditaţie luminoasă în faţa acestui sfârşit de care ştia, e o meditaţie asupra oamenilor, asupra prietenilor. Eram curios să văd cu cine s-a răfuit autorul. Nu a lăsat niciun cuvânt de reproş. Aici se vede caracterul omului. E o carte profundă, meditativă, nu veţi găsi nicio şchiopătare de expresie. Poate că aşa e sortit lumii: ca postumele să fie mai bune de­cât antumele”, a conchis Gheorghe Pârja.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.