Vlad Miriţă, din capitala romanţei în juriu la festivalul din Baia Mare

0
357

Tenorul Vlad Miriţă a fost oaspetele special al celei de-a VII-a ediţii a festivalului concurs de romanţe, “Poveste de toamnă”. Artistul s-a declarat fascinat să facă parte din juriu într-un spaţiu de care se declară îndrăgostit, cel al Maramureşului. Romanţa nu e deloc un gen muzical străin de artist, mai ales că el e născut în Târgovişte. Experienţa de “jurat” a fost una specială, pentru că până acum nu a prea fost invitat în juriu. Prezent în Baia Mare, tenorul a dezvăluit şi câteva dintre proiectele sale viitoare. Cel mai important e faptul că se pregăteşte pentru a-şi lua în serios atribuţiile de tătic. Nu va sta departe însă nici de scenă, iar fanii săi vor avea parte de o sumedenie de surprize.

„Maramureşul – o dragoste permanentă”

R: O “Poveste de toamnă” romanţată s-a depănat pe scena Teatrului Municipal Baia Mare. Cum a fost să fiţi parte integrantă în acest eveniment?
V.M.: Pentru mine, târgoviştean fiind, venind astfel din patria romanţei a fost o plăcere, o bucurie, mai ales că eu sunt îndrăgostit de Maramureş. Pentru mine Maramureşul este o dragoste permanentă, îmi plac oamenii, îmi place folclorul, dansul şi muzica populară din Maramureş. Nu e o chestiune pe care am studiat-o, ci pur şi simplu când am întâlnit dansul şi muzica din Maramureş am realizat că Maramureşul are ceva magic în dans şi muzică. A fost o bucurie să fac parte din juriu. În calitate de jurat e puţin inedit. Am mai fost în juriu, dar nu în ţară, am mai fost în juriu în Belarus, la secţiunea pentru copii. Câştigasem un premiu cu ani în urmă şi apoi m-au chemat să fiu în juriu pentru copii. Chiar vorbeam cu un prieten care m-a întrebat ce fac în Baia Mare. I-am spus că sunt în juriu. Înseamnă că îmbătrânesc dacă mă cheamă în juriu.
R: Cum vi s-au părut concurenţii?
V.M.: Concurenţii au fost variaţi şi ca vârstă şi ca abordare şi ca experienţă. Au fost de la concurenţi foarte tineri, chiar 15 ani până la un concurent care avea 79 de ani. Cam o treime din concurenţi au fost tineri. Romanţa mi se pare un gen care trebuie să fie cântat de oameni trecuţi prin viaţă ca să-i dea consistenţă. Am încercat să fim cât mai obiectivi şi cred că a ieşit o treabă bună în jurizare până la urmă. Am observat că am avut cam aceeaşi părere toţi membrii juriului. O prezenţă inedită a fost o tânără din Japonia care a făcut o impresie foarte frumoasă.

Pariul romanţei cu actualele vremuri

R: Cum este percepută romanţa în ziua de azi?
V.M.: Cred că este un gen muzical pretenţios, un gen care va rezista numai prin punerea în operă a acestor romanţe, cântece foarte frumoase cântate de interpreţi foarte talentaţi. E o muzică despre care aş spune că nu se mai întâlneşte cu viteza cu care societatea îşi parcurge viaţa. Noi suntem azi într-o dinamică accelerată. Romanţa e un gen contemplativ, romantic ce necesită o anumită linişte interioară pentru ascultător, pentru a o putea înţelege şi percepe. Dacă este cântată şi interpretată foarte bine, cred că poate rezista. Acesta e pariul romanţei cu actualele vremuri care nu sunt uşoare nu numai pentru romanţă, ci şi pentru muzica clasică în general, deoarece vine din urmă o generaţie de tineri care e familiarizată cu muzica clasică şi muzica adevărată care înseamnă complexitate, care înseamnă pentru tine abilitatea de a înţelege nuanţe, detalii. Copiii şi tinerii din ziua de azi nu prea au timp de detalii, ei consumă totul pe repede înainte. Ţine de fiecare dintre noi să ne oprim în loc, să ne oprim copiii în loc, să le povestim ca să-i facem atenţi ca viaţa să nu treacă peste ei, ci prin ei, adică să o trăiască cu adevărat şi să o simtă până la capăt.
Spectacole medievale cu Vlad Miriţă
R: Pentru viitor, ce şi-a propus Vlad Miriţă?
V.M.: Proiectul cel mai important e că în ianuarie voi deveni tătic. Soţia mea e însărcinată cu primul copil în şapte luni. Suntem foarte entuziasmaţi, foarte bucuroşi şi suntem foarte implicaţi în această poveste cu venirea copilului pe lume şi îmi ocupă mult din minte, din suflet. În plan profesional vine luna decembrie care tot timpul e foarte aglomerată. La Bucureşti vom avea mai multe concerte. E un proiect pe care l-am pus în funcţiune împreună cu Marcel Pavel şi Andrei Lazăr, „Cei trei tenori”. E o reţetă ce funcţionează din anii ‘90 când a fost început de cei trei tenori: Luciano Pavaroti, Placido Domingo şi Jose Carreras. Întotdeauna are un efect magic asupra auditoriului, deoarece atunci când cânţi singur e un anumit tip de reacţie a publicului, când sunt trei e un fel de concurenţă, de duel amical şi oamenii gustă acest tip de reţetă. Apoi în 2018 voi avea câteva spectacole foarte grele. Mai sunt implicat într-un proiect cultural al unei asociaţii culturale, „Lupii albi” şi facem spectacole istorice, de reevocare istorică. Anul viitor sărbătorim centenarul şi vom avea câteva spectacole foarte grele şi mari pe tema primului război mondial, cu efecte speciale, cu lupte. Va fi foarte solicitant, dar şi foarte emoţionant. Până acum am făcut multe spectacole cu figuri medievale, de exemplu cu Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.