Singurul român din Cer

0
274

Cît este ziua de lungă media românească, mai ales cea cu imagini, vorbeşte despre revoluţia fiscală, legile justiţiei, accidente şi uită de evenimente care ne pot stîrni sufletul. Mai ales încrederea în noi. În virtuţile acestui neam. Că avem. Trăim vremuri în care binele nu-i o ştire ci doar răul poate dilata ochii. Nu aparţin celor care se bucură de răul altuia. Dar să vă spun un eveniment care a fost trecut cu vederea. Singurul român din Cer a împlinit 65 de ani! Pe cine mai interesează că Dumitru Prunariu, la 14 mai 1981, devenea primul român care ajungea în spaţiul cosmic? A participat la misiunea Soiuz – 40 din cadrul programului spaţial Intercosmos şi a petrecut în spaţiu 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute. Este de profesie inginer aeronautic. Selecţionarea, apoi pregătirea de specialitate care a durat 3 ani, candidaţii cosmonauţi au locuit în Oraşul Stelar, aproape de Moscova, împreună cu familia, condiţie impusă de partea rusă. S-a antrenat alături de el şi colonelul Dumitru Dediu. Prunariu a fost confirmat în mod oficial în cadrul zborului româno-sovietic alături de cosmonautul Leonid Popov. În spaţiu s-au întîlnit cu alţi doi cosmonauţi. Au lucrat împreună la experimente ştiinţifice. Marea majoritate a experimentelor efectuate au fost de concepţie românească iar aparatura realizată în România pentru acest scop s-a remarcat printr-un grad înalt de miniaturizare, fiabilitate şi consum redus de energie. Cercetările vizau în special domeniul astrofizicii. Am avut norocul să petrec cu Dumitru Prunariu vreo două zile în Maramureş el fiind invitat la Cursurile de cultură şi civilizaţie românească iniţiate aici de Augustin Buzura. Într-o seară de iulie pe pămînt maramureşean mi-a vorbit de Cosmos. A fost răbdător, relaxat cu amintirile pînă la detaliu. Dialogul nostru a rămas mărturie sub forma unui interviu. Îmi spunea Dumitru Prunariu: „Pe la ora 19.30-20 treceam zilnic pe deasupra României. De acolo, de sus, România se vede de mărimea unei pîini rumene de casă”. Chiar eram într-o casă din Maramureş, iar pe masă era o pîine abia scoasă din cuptor.
Pentru realizarea cu succes a zborului cosmic atît Prunariu cît şi Popov au fost decoraţi cu cele mai înalte ordine ale României şi URSS. A ocupat cîteva funcţii cu remuneraţii modeste. Îmi spunea că a făcut numeroase împrumuturi pentru a-şi aranja apartamentul obţinut pentru stabilirea definitivă cu familia în capitala ţării. După 1990 a propus înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Române, al cărei preşedinte a fost. Desfăşoară o bogată activitate profesională, fiind membru a numeroase asociaţii şi comisii din ţară şi străinătate. În 2004 Dumitru Prunariu a fost numit prin decret prezidenţial în postul de ambasador al României în Federaţia Rusă. După un an a fost rechemat în ţară de preşedintele Traian Băsescu avînd cu acesta divergenţe din perioada cînd au deţinut amîndoi funcţii de conducere în Ministerul Transporturilor. Aflat în vizită la Moscova preşedintele român, trecînd peste orice protocol diplomatic, a refuzat să fie însoţit de ambasadorul ţării sale. Care era Dumitru Prunariu. Motivul schimbării ambasadorului, susţinea o comentatoare, este justificată de performanţa slabă a acestuia într-o zonă de interes strategic. Adică Transnistria şi problema Tezaurului. După ce s-a aflat că Prunariu a primit ordin de la ministrul de externe să nu se mai ocupe de problema tezaurului pe teritoriul Federaţiei Ruse, ştirea a fost retrasă. Fără scuze. Preşedintele s-a răzbunat. Prunariu spunea: „Ordinul a fost foarte derutant pentru mine, a trebuit însă să-l respect, dar nu i-am înţeles substratul niciodată”. S-a întîlnit, prin natura demnităţii, cu preşedintele Putin. Studiindu-i biografia, Prunariu a constatat că e doar cu zece zile mai tînăr decît el iar nevestele lor, deşi în ani diferiţi, sînt născute în aceeaşi lună şi în aceeaşi zi. La o întîlnire oficială Putin l-a rugat să-i transmită complimente soţiei. Se vede că din detalii poate începe dialogul. Ambasadorul român a folosit de mai multe ori avantajul de a fi cosmonaut. A rămas, în partea sensibilă, activitatea de diplomaţie publică, aniversarea lui Mihai Eminescu la Moscova. Aşa sculpto­rul Potoţki a dăruit României o sculptură în bronz reprezentîndu-l pe Eminescu. Şi alte multe detalii din confuzia Bucureştiului pe teme esenţiale cu ruşii au fost armonizate de ambasadorul Prunariu. Despre Maramureş are cuvinte de apreciere. Aici revine cu plăcere. Îmi spune: „Cînd eram în cosmos mă uitam cu drag la ţară. Dar Maramureşul se vede mult mai clar de pe pămînt”. La mulţi ani, domnule Prunariu. De aici salut un român din cosmos! Singurul român din Cer!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.