Frînele magistraţilor

1
437

Între Justiţie (judecători+procurori), susţinută de preşedintele ţării şi de partidele din opoziţie, şi puterea executivă (Guvern), susţinută de partidele de la putere, a apărut de mai bine de şase luni o tensiune legată de proiectul de trei legi privind independenţa şi statutul magistraţilor. Cu toate că Parlamentul emite legile, iată că puterea legislativă este ţinută în loc de cea judecătorească, în ciuda separaţiei, puterilor în stat!
Incertitudinea este întreţinută, Comisia Europeană supraveghează România prin MCV şi ne recomandă ce măsuri să luăm, astfel ca obiectivele comune să fie atinse: apărarea drepturilor cetăţenilor, apărarea drepturilor întreprinderilor, combaterea corupţiei, combaterea criminalităţii… În ţările din Occident, terorismul islamist şi criminalitatea informatică preocupă lumea, iar la noi corupţia este socotită cel mai mare pericol pentru stat. Se duce o luptă ideologică (inclusiv prin manipularea opiniei publice) împotriva corupţilor, cu toate că acţiunea trebuie să fie de natură pur juridică. Procurorii tind să abuzeze de puterea pe care o au, folosind-o contra politicienilor cu funcţii în administraţia publică şi care au semnat contracte financiare, aceştia fiind expuşi acuzaţiilor arbitrare de abuz în serviciu, prin lipsa de oportunitate a cheltuielilor.
În conflictul cu miză cvasipolitică, singura cale de urmat este a transparenţei decizionale şi atragerea cetăţenilor în stabilirea agendei legislative. Democraţia participativă ar fi un pas important, novator, pentru a decide cine are dreptate. Procurorii, inclusiv de la DNA, îi pot cerceta penal pe politicieni dacă au dovezi pe care să le prezinte în faţa judecătorilor. Însă politicienii au dreptul la apărare, la prezumţia de nevinovăţie, la viaţă privată şi de familie, la demnitate umană… Condamnarea fără de judecată dreaptă este o practică nedemocratică.
Abuzurile comise de magistraţi nu sînt considerate a fi grave, recentul raport MCV nu este interesat de ineficienţa justiţiei, de lipsa sistemului de evaluare şi monitorizare, de aplicarea legii fără de responsabilitate. Comisia Europeană insistă asupra importanţei avizului Comisiei de la Veneţia pe legile justiţiei, deci nu românii decid legile româneşti, ci alţii, din afara ţării, ceea ce nu e în regulă. De vreme ce sistemele juridice europene diferă, România poate adopta legi proprii, aşa cum le stabilesc parlamentarii, cu respectarea valorilor comune. De ce n-ar fi democratic ca judecătorii şi procurorii care greşesc grav să fie concediaţi?! Este nevoie de transparenţă şi în activitatea Justiţiei, iar normele ce o reglementează să fie stabilite în baza informaţiilor corecte, nu după cum doresc magistraţii pro domo. Ei aplică legea şi i se supun, n-au dreptul să impună politica în domeniul juridic. Guvernul şi sistemul judiciar (organizat ca sindicat ad hoc) trebuie totuşi să coopereze, însă dezbaterea va fi fundamentată pe necesităţile sistemului, nu pe ale magistraţilor.
Lupta împotriva corupţilor este o lozincă, aşa cum era lupta de tristă amintire împotriva duşmanilor de clasă. De fapt, Justiţia are mijloacele constituţionale să cerceteze actele de corupţie, în cadrul democratic şi legal. Cercetarea infracţiunilor trebuie să urmeze Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Obiectivul magistraţilor nu poate fi acela să bage frica în justiţiabili. De teama controlului politic nedemocratic, magistraţii introduc controlul juridic nedemocratic!
Dorim ca reformele în Justiţie să fie continuate, astfel ca cele trei puteri în stat să coopereze, fiind în acelaşi timp independente, transparente, responsabile. Justiţia are rolul să facă dreptate după legile existente, nicidecum să-i oblige pe parlamentari să aprobe legile de sistem pe care magistraţii le doresc!

1 COMENTARIU

  1. Subiectul este arzator si la ordinea zilei. Tot anul acest subiect a fost subiectul zilei. Se da o lupta cumplita pentru modificarea legilor justitiei. Desi pesedistii au primit pe subiect in prima parte a anului din partea societatii civile o bataie sora cu moartea, de-am ajuns de groaza lumii!, desi toate organizatiile profesionale sunt pentru contra, ei nu si nu, continua actiunea cu incapatinarea magarului. Acum au pornit un nou asalt: Acum ori niciodata!, de parca au intrat zilele-n sac.
    Daca „Justiţia are mijloacele constituţionale să cerceteze actele de corupţie, în cadrul democratic şi legal”, se pune marea intrebare: de ce cauta pesedeii sa schimbe legile justitiei? De ce nu fac doar modificarile solicitarile justificat facute de CCR? De ce insista ei atita sa-l scoata pe presedintele tarii din atributele pe care le are in domeniul Justitiei, de ce vor ei sa puna Inspectia Judiciara sub control politic, ce au ei cu abuzul in seviciu, deranjeaza abuzul in serviciu pe cineva? Se pare ca da, si tare, tare! :))
    Mai mult, de ce cauta pesedeii astia sa ne puna in gura lumii? De ce cauta ei cu toata hotarirea sa-si spuna toata lumea in cap? Sau poate ca n-au aflat ca nu suntem „singuri pe lume”? Ca sigur poporul care voteaza nu le-a cerut sa faca ei, prin lege!, din infractorii neamului oameni cinstiti, asa cum vor s-o faca. Sau o fi prevazuta si ciudatenia asta in vestitul, versatilul, fluidul, ciudatul si parca fara sfirsit al lor program de guvernare?

    Inexplicabil pare a fi faptul ca in conceptia majoritatii media „lupta impotriva coruptiei” nu este cea mai mare problema a tarii. Si asta in tara in care, desi este una dintre cele mai bogate tari in resurse naturale ale Europei, jefuitorii au facut, in principal prin coruptie si ticalosie, din cetatenii ei saracii Europei. Media cauta sa ne convinga ca marii jefuitori ai tarii sunt niste victime nevinovate ale infamei DNA. Ca-i normal, justificat, oportun si legal ca statul sa plateasca 8 mii de lei pe un pix care la librarie costa 3 lei. Ce-i cu voi, intelectuali ai tarii?

    Ma gindesc ca toata stradania asta stupida a PSD de a face din alb negru si viceversa va primi si de data asta din partea poporului riposta meritata. Daca cumva nu va baga in seama poporul si va adopta stupizeniile care mereu ii traveseaza capul, atunci ii revine Presedintelui ca prin nesemnarea, cu orice pret!, a respectivelor legi si astfel sa ne scape si de Dragnea si de sinistra lui sotie Stefanescu si de penibilul ala de Iordache, ilustrarea perfecta si mutra exacta a servilului infect. Si de restul: Nicolicea, Nicolae si celelalte Nimicarnite.

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.