POESIS • VASILE BÂCU (Cernăuţi)

0
312

Nu cu multă vreme în urmă a poposit în Baia Mare poetul, jurnalistul Vasile Bâcu din regiunea Cernăuţi. Cum legăturile lirice cu Bucovina de Nord sînt fragile (adică puţine) întîlnirea am asociat-o cu o emoţionantă descoperire. Este vorba despre un poet care şi-a apropiat teme care-l individualizează pentru acest spaţiu. De la asumarea istoriei la meditaţii asupra omului între întuneric şi lumină fiind atras şi de farmecul evenimentelor apropiate. Ceva din fiorul blagian cutreieră poemele lui Vasile Bâcu. Este redactor-şef al „Gazetei de Herţa” şi preşedinte al Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi. Dar Vasile Bâcu este poet. (Gheorghe Pârja)

ÎNSTRĂINAŢILOR DE LIMBA MATERNĂ
Ni-i, frate, limba ca o pâine –
Muncită în sudoarea grea,
De ce cu-atâta uşurinţă
Şi nepăsare calci pe ea?..

Ea ni-i comoara cea mai scumpă
Şi pentru viaţa de apoi,
De ce să-i oferim uitarea?
Doar, frate, n-am muncit-o noi!..

Strămoşii, frate, au purtat-o
Prin ani, la bine şi la greu,
Au să ne-ajungă-a lor blesteme
Şi ne va bate Dumnezeu!

Au să ne uite strănepoţii
De parcă n-am fost pe pământ,
Uitând de astăzi limba mamei,
De astăzi ne săpăm mormânt.

Ni-i frate, limba ca o pâine
Muncită în sudoare grea,
Hai s-o gustăm şi azi, şi mâine
Prin rugăciunea mea şi-a ta …
10 septembrie 2006

REVENIREA POETULUI
Cu ocazia inaugurării monumentului Luceafărului la Cernăuţi

Cel mai mult l-au aşteptat teii,
Pentru că nimeni altul
Nu le-a închinat
Cuvinte mai alese.
Vechiul oraş
Sătul de regimuri şi de politică
A pierdut numărătoarea anilor,
Însă ştia că, undeva alături,
Împotmolită în hăţişuri de negocieri,
Se află clipa reîntoarcerii
Fiului-pelerin
în romanticul pustiu al stelelor

L-au aşteptat bătrânii ţărani,
care şi-au adus din Siberia
sufletele în traiste,
pentru că n-au putut exista
între cer şi pământ
fără dulcea lui Bucovină.

L-au aşteptat nou-născuţii
Acestui hotar de milenii,
Pentru că fără el
Din inimile lor
neprihănite
n-ar fi izvorât niciodată
apa vie a limbii materne …

CĂLĂTORIE ÎN DOI
Cunoscuta staţie de autobuze
Pare a fi un port al speranţei,
Unde stau ancorate
corăbiile aşteptării …
Din toată mulţimea de oameni
Numai noi nu ne luăm rămas-bun,
Măcar că noi nici nu ne despărţim
Eu rămîn în privirile tale,
Iar tu ai loc în inima mea…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.