La Iaşi, pe urmele întregitorilor de ţară

0
123

Grupul nostru, format din 48 de maramureşeni, membri şi simpatizanţi ai Filialei Maramureş a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, a revenit din călătoria prin Basarabia română şi ne-am oprit la Iaşi, unde la tot pasul am întâlnit obiective culturale şi istorice, oraşul fiind un loc sfinţit de martirii întregitori de ţară, originari din Transilvania şi Bucovina de Nord, teritorii care până în anul 1918 au fost sub ocupaţie străină.

”Munţii Carpaţi sunt prea mici faţă de înălţimea inimilor care bat în piepturile voluntarilor şi oştirii româneşti (…). Eram datori să venim noi la voi, azi, când voi trăiţi zile atât de grele. Noi am pornit din ţară străină, dar am pornit cu un singur gând: să mergem acasă. De aceea, drumul nostru nu era decât unul singur, înainte. Şi mergând înainte vom birui! Vom birui pentru că nu sunt aşa de înalţi Carpaţii cât ne sunt inimile de înălţate!” Este un crâmpei din discursul ţinut de locotenentul Victor Deleu, la 8 iunie 1917, în Iaşi, la festivitatea de depunere a jurământului faţă de Ţară a voluntarilor ardeleni şi bucovineni veniţi din Darniţa (acum în Ucraina).

Recurs la memorie

La 28 iunie 1914, a avut loc atentatul de la Sarajevo, în care a fost ucis arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austro-Ungariei. La 28 iulie 1914, armata Imperiului Austro-Ungar a atacat Serbia şi a început Primul Război Mondial. În două săptămâni, statele europene erau pe picior de război. Ardealul, Banatul, Crişana, Maramureşul şi Bucovina de Nord, teritorii administrate de către guvernul ungar, erau provincii în Imperiul austro-ungar. Mobilizarea generală a făcut ca mulţi tineri din aceste provincii româneşti să fie recrutaţi şi trimişi pe front, în prima linie.
Au plecat spre front în unităţi austro-ungare, între 1 august 1914 şi octombrie 1918, peste 650.000 români ardeleni. La acest număr se adaugă alţi peste 34.000 români care au fost încadraţi la serviciile auxiliare, partea sedentară sau au fost mobilizaţi pe loc. Dintre toţi aceşti români ardeleni, peste 80.000 vor cădea sau vor fi daţi dispăruţi pe câmpurile de luptă ale Europei, acolo unde i-a trimis monarhia austro-ungară, să moară pentru scopuri care nu erau ale lor. Alţi peste 60.000 vor fi răniţi, vor rămâne invalizi sau se vor îmbolnăvi pe front. Vor rămâne, în urma acestor morţi, răniţi şi dispăruţi, aproape 80.000 orfani şi peste 38.000 văduve, cifre la care se adaugă mii de alţi români ardeleni refugiaţi în România, arestaţi sau internaţi în lagăre de către autorităţile chezaro-crăieşti, scrie istoria. Mulţi români ardeleni nu s-au prezentat la ordinul de chemare, ascunzându-se de autorităţi sau refugiindu-se în Regatul România, iar unii dintre cei puşi sub arme, au dezertat.
Ruşii obţin victorii în luptele cu armata austro-ungară, luând un mare număr de prizonieri. La Darniţa, o localitate de lângă Kiev, ruşii organizează un mare lagăr de prizonieri. În toamna anului 1916, prizonierii se organizează pe naţionalităţi. Aşa s-a constituit prima unitate militară de voluntari români ardeleni, la început cu 1.500 de voluntari, apoi cu 2.000. Oficial, constituirea Corpului Voluntarilor Români din Rusia, cu sediul la Darniţa, s-a anunţat la 3/16 martie 1917. Acesta se compunea din două unităţi de luptă, cea constituită la Darniţa şi una formată cu prizonieri din Siberia. Ministerul de Război al României a emis ordinul nr. 1191/1917 în baza căruia voluntarii au semnat un angajament, drept jurământ militar, devenind astfel ostaşi ai armatei române. Voluntarii ardeleni vor publica la Darniţa un Memoriu-Manifest în care se precizează: „Noi, ofiţerii, gradaţii şi soldaţii români de neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă că voim să luptăm în armata română pentru dezrobirea ţinuturilor noastre româneşti de sub dominaţia Austro-Ungariei şi pentru alipirea lor la România”

Revoluţia Transilvană

Detalii despre acele momente deosebit de grele pentru ostaşii români din armata austro-ungară participanţi la Primul Război Mondial apar în cartea, ”Revoluţia de eliberare naţională a Transilvaniei. Unirea 1914-1918” (Editura Marist, Baia Mare, 2010) scrisă de Elie Bufnea, unul dintre ardelenii ce a făcut parte din Corpul Voluntarilor Români din Siberia, născut sub călcâiul de fier al dublei monarhii asupritoare şi care a supravieţuit ororilor acestei conflagraţii mondiale. Titlul acestei cărţi este de-a dreptul incitant. Memoriul-Manifest de la Darniţa era considerat de către voluntarii români ardeleni ca program al Revoluţiei Transilvane. În desfăşurarea acestei revoluţii trebuie cuprinse şi alte acte cum ar fi: constituirea, în anul 1913, la Bucureşti, de către generalul pensionar Ştefan Stoika, originar din Banat, o “legiune ardeleană”; acţiunile întreprinse de refugiaţii români din Transilvania la Bucureşti, printre care se disting cele întreprinse de părintele dr. Vasile Lucaciu şi poetul Octavian Goga, menite a-i determina pe rege şi guvernul României să intre în război pentru eliberarea Transilvaniei, dar mai ales încadrarea în rândurile armatei române ca voluntari a unui foarte mare număr de români ardeleni refugiaţi în regatul România. Se estimează că la data de 15 august 1916, când România a intrat în Războiul de Întregire, erau „peste 30.000 români ardeleni încadraţi oficial în armata română ca ofiţeri şi soldaţi”).

Jurământul pentru ţară al voluntarilor transilvăneni şi bucovineni

Primele unităţi din Corpul de voluntari ardeleni şi bucovineni de la Darniţa vor ajunge la Iaşi în ziua de 7 iunie 1917, fiind întâmpinaţi la gară de şeful statului major, generalul Prezan, de ministrul de război, Vintilă Brătianu, de Octavian Goga şi de mii de ieşeni veniţi să-şi salute fraţii. A doua zi, pe 8 iunie 1917, pe platoul de pe câmpul de instrucţie de la Şorogari, a avut loc ceremonia depunerii Jurământului pentru Ţară. Erau de faţă: regele Ferdinand I, regina Maria, oficialităţile româneşti, precum şi reprezentanţii aliaţilor.
După depunerea jurământului, ”trupele voluntarilor ardeleni au pornit spre Piaţa Unirii, cu fanfara militară în frunte, pe un traseu stabilit, prin Târgul Cucului, str. Ştefan cel Mare şi str. Cuza Vodă. În piaţă, unde se strânseseră peste 5.000 de ieşeni, s-a încins o Horă a Unirii în jurul statuii lui Alexandru Ioan Cuza, sub sceptrul căruia s-a realizat unirea de la 1859 a Principatelor Române. Au fost rostite discursuri de către Ionel I. C. Brătianu, şeful guvernului, Ion Nistor şi Octavian Goga. Istoricul Nicolae Iorga le-a adresat îndemnul: „Fraţi ostaşi, intraţi în luptă pentru România!” (Curierul de Iaşi, 09/06/2017). Avocatul sălăjean Victor Deleu, reprezentantul voluntarilor, s-a urcat pe soclul statuii primului întregitor de ţară şi a ţinut un discurs.
Deveniţi oşteni ai Armatei României, voluntarii au fost distribuiţi la diverse unităţi militare (regimentele de infanterie 26 Rovine, 3 Olt, 19 Caracal şi 5 Vânători din Divizia 11), aducându-şi o contribuţie importantă în bătălia de la Mărăşeşti şi în luptele pentru eliberarea Transivaniei.

Centenarul sărbătorit la Iaşi

Lângă statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Piaţa Unirii, în anul 2017, a fost dezvelit un panou cu ocazia comemorării Centenarului de la momentul depunerii juramântului faţă de ţară al voluntarilor transilvăneni şi bucovineni.
Acolo, la acest semn de aducere aminte, grupul nostru a participat la oficierea de către preotul militar Daniel Achim (Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Maramureş) şi părintele Mircea Dorel Daraban, preot la Parohia „Sf. Vasile cel Mare” din Baia Mare, componenţi ai expediţiei noastre, a unui parastas şi am depus o coroană de flori după regulile ceremonialului militar. Comemorându-i pe voluntarii ardeleni şi bucovineni, ne-am prins cu toţii în Hora Unirii şi am omagiat eroismul bravilor soldaţi ai Armatei Române care s-au jerfit pentru Întregirea Ţării.

Pelerinaj pe urme de eroi

Am mers la Catedrala Metropolitană din Iaşi şi ne-am închinat la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. La Viena, Budapesta, Cernăuţi şi Chişinău, am fost observaţi (!!!) cu mai multă discreţie şi profesionalism decât la Iaşi. Aşa am încheiat „pelerinajul” cultural-patriotic pe urmele eroilor martiri ce au avut ca scop al vieţii lor întregirea şi reîntregirea ţării noastre, România.
Col. (r.) Gavril BABICIU, prim-vicepeşedinte al Filialei Maramureş a ANCERM

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.