Capela bisericii din Şurdeşti, demolată în postul Crăciunului!

0
781

Credincioşii din Şurdeşti sunt revoltaţi după ce au fost nevoiţi să îşi dărâme capela din lemn, care a fost folosită multă vreme pe post de altar pentru slujbele religioase. Motivul: realizarea unei căi de acces, exact de-a lungul construcţiei, ce a stat la baza unui litigiu între Parohia Ortodoxă Şurdeşti şi proprietarul terenului din vecinătatea bisericii.

Astfel, localnicul ce are casa lângă biserică a acţionat parohia în judecată într-un caz de grăniţuire. Soţia acestuia este angajata bisericii pe post de cantor. Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Baia Mare în urmă cu cinci ani. În 10 octombrie 2017, judecătorii au dat verdictul, iar decizia instanţei de fond nu a fost atacată. Prin sentinţa dată, instanţa a obligat Parohia Ortodoxă Şurdeşti să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 101 mp de teren. Numai că pe suprafaţa la care face referire decizia instanţei a fost construită, cu ani în urmă, o bisericuţă din lemn în care se săvârşeau slujbele religioase până când au fost finalizate lucrările la noua biserică. După ce prin decizia instanţei s-a stabilit linia de hotar, vechea bisericuţă (denumită „Capela de lemn”) a rămas, mai bine de jumătate, pe terenul petentului. Astfel că, tot prin decizia judecătorului, Parohia Ortodoxă Şurdeşti a fost obligată să demoleze construcţia „Capela de lemn”. La doar câteva zile după ce s-a comunicat decizia instanţei, credincioşii au fost nevoiţi să pună umăr de la umăr şi să elibereze terenul. Prin frig şi ploaie, oamenii au demontat „bisericuţa din lemn”. Acum, credincioşii sunt revoltaţi, pentru că nu au avut posibilitatea să conteste decizia instanţei, din lipsă de bani, dar şi pentru faptul că, tocmai în Postul Crăciunului, au fost nevoiţi să demoleze ceea ce au construit cu ani în urmă. Mai mult, credincioşii au fost informaţi că joi, 23 noiembrie, la ora 12.00, se vor întâlni cu un executor judecătoresc şi cu forţele de ordine care vor asista la predarea terenului, lucru care s-a şi petrecut. Totuşi, acest lucru şi-l doreau să se desfăşoare ceva mai creştineşte. Găvrilă Făt, diacul bisericii, ne-a explicat: „În 1993, s-a trecut de la ortodocşi la greco-catolici, astfel că a rămas o comunitate foarte mică de ortodocşi. Nu ne-a lăsat în nicio biserică, nici în cea mare, nici în cea mică de aici de pe corn, aşa că ne-au ajutat călugării de la mănăstirea Rohia, care au venit tot a doua săptămână şi au făcut liturghie. Am făcut la cămin până într-o vreme slujba, apoi nici acolo nu s-a mai putut face. Ne-a sfătuit primarul de atunci să mergem în altă parte, deoarece jos era nuntă, iar sus slujbă, deci petrecerea nu mergea cu liturghia, aşa că ne-a recomandat să căutăm o proprietate a unui om pe care să ne facem o construcţie cât de mică şi să putem săvârşi sfânta liturghie. Am primit acest teren de la Făt Ioan, care ni l-a donat la biserică, a venit la primărie şi ne-a arătat mejda, iar pe mejdă s-a construit capela de lemn. După aproape 20 de ani, vecinul, ieşind cu poarta încoace, a revendicat terenul de sub capelă că este al lui. După aproape şase ani de judecată, a câştigat în instanţă terenul în lăţime de circa 2 metri şi lung cât biserica, până în partea de jos. Instanţa a hotărât că are dreptul, pentru că e mejda dreaptă. Astfel, până azi (n.r. 23 noiembrie), la ora 12, a trebuit să eliberăm terenul, ca să poată trasa mejda. Am încercat să tragem de pe fundaţia de beton capela, ca să o putem muta de pe fâşia de teren a vecinului, dar lucrând cu ea s-a răsturnat pe lateral, după cum se vede. Dacă nu era aşa, mai rămânea capela un timp, dar până la urmă tot am fi dezmembrat-o, însă frumos, nu aşa în două zile. Ne-a venit hârtie că dacă nu o dăm jos de pe teren trebuie să plătim nu ştiu cât, apoi noi nu avem bani nici să plătim preotul, nu să mai cheltuim la judecată. Dărâmarea capelei nu afectează activitatea liturgică, dar ne afectează pe noi, ca oameni, pentru că suntem o comunitate foarte mică şi am ajuns de ruşine la lume, că un om de-al nostru a luat de la noi. Deci nu am avut nimic la început, aşa că unii ne-au dat, iar acum vin alţii şi ne iau! Femeia lui este angajată de 17 ani, aşa că erau plătiţi toţi centimetrii aceia de pământ în acest timp. Deci, ca omenie trebuia să renunţe, dar nu a făcut-o! Mai mult, este şi el ortodox, vine la biserică şi stă tot în faţă, acum însă nu ştiu de a mai veni…”. „Pentru o palmă de pământ au făcut ruşine în sat. Suntem doar o mână de oameni în parohie şi nici ăştia nu ne putem înţelege omeneşte!”, a spus un alt creştin supărat.

Biserica ar fi împiedicat accesul la casa fetei celui care a câştigat terenul

Am încercat să stăm de vorbă cu săteanul care a câştigat în instanţă terenul cu pricina. Nu l-am găsit acasă. Am stat în schimb de vorbă cu soţia lui, care ne-a explicat că nu s-ar fi ajuns în această situaţie dacă biserica ar fi lăsat acces liber către casa fiicei lor, pe terenul revendicat. Nu a făcut-o însă, aşa că s-a ajuns la instanţă: „Sentinţa judecătorească definitivă există. Au venit, au pus mejda şi gata, asta e situaţia. Terenul a fost şi este al nostru. Nouă ni s-a închis practic drumul pe din jos de biserică. Ba mai mult, au mai vrut să vină încoace după capelă, iar de la Episcopie ne-au spus să mergem în tribunal dacă nu mai învingem cu ei. Pentru asta s-a ajuns la această situaţie neplăcută. Fata noastră are casă acolo din jos de biserică şi pe hârtiile ei figurează cale de acces, însă biserica a închis drumul. Ei nu au vrut a înţelege deloc acest lucru. Noi am vrut să dăm loc, să plătim, să facem de toate, iar ei nu au vrut să facem să fie bine pentru toţi. Şi cu demolatul, ei în starea în care se află au trebuit să o demoleze?! Ar fi trebuit să o desfacă frumos. De când s-a făcut biserica, este şi hârtie că oricum trebuie să se desfiinţeze capela. Au fost nişte înţelegeri, dar ei nu au vrut să înţeleagă nici într-un fel. Dacă lăsau drumul pe din jos de biserică, la fiica noastră, ce şi-a construit casa acolo, nu se ajungea aici, dar ei nu au vrut nicicum să înţeleagă. În hârtiile pe care le-a făcut ea pentru casă figurează exact pe acolo drum de acces. Iniţial, asta a fost înţelegerea, ca să lase drumul aşa cum e, dar ei nu au mai vrut să accepte acest lucru. Dacă lăsau cale de acces către casa fetei mele, atunci sigur nu ajungeam la instanţă”, ne-a explicat Maria Mureşan, soţia celui care a câştigat terenul.

Robert PAPP

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.