Unirea de departe

0
95

Tensiunea din stradă riscă să degenereze în atentat la democraţie, dar este de datoria statului să vegheze la respectarea legii de către toţi, inclusiv de politicienii care incită lumea la proteste neautorizate, în numele dreptului la liberă exprimare. Soluţia nu este ca demonstranţii să fie contracaraţi în vreun fel, ci îndrumaţi spre soluţiile civice democratice.
De cîteva săptămîni, în marile oraşe, s-au declanşat proteste duminicale de stradă, susţinute de unele partide, sindicate, organizaţii neguvernamentale şi de alegători nemulţumiţi, în general oameni tineri şi activi economic. Mitingurile şi marşurile au substrat politic şi capitalist, manifestanţii nu cer ceva pentru ei înşişi, ci pentru întreaga societate. Se înregistrează o dinamizare a mişcării de protest prin ocuparea continuă a unor locuri publice din marile oraşe şi determinarea societăţii să se schimbe rapid, strada impunînd propriile concepţii şi dorinţe ideologice. Puterea este blocată de opoziţie prin metode extraparlamentare, manifestaţiile neautorizate tind să devină reacţionare – sloganurile folosite („La puşcărie!”) ne aduc aminte de denunţul comunist ca formă de acuzare şi epurare.
Oameni altfel curaţi îşi varsă ura viscerală în public, într-un mod violent de a face faţă mersului istoriei. Schimbăm politicienii doar prin alegeri democratice şi nu putem conduce ţara în numele unui grup revanşard, gradul de libertate ar creşte peste limita democratică, iar statul ar slăbi, deci guvernanţii au dreptul să impună respectarea legii. Organizarea de manifestaţii autorizate în locul acestor mitinguri neautorizate de ocupare cu forţa este o metodă justificată de interesul să apărăm ordinea şi legalitatea (asumarea responsabilităţii pentru aceste proteste politice contra guvernanţilor ar fi o condiţie pentru a deveni credibile). Cei din stradă vor să salveze lumea întreagă cu forţa, în speranţa că insistenţa lor vindicativă ţine loc de argument raţional.
Libertatea de a te manifesta poate fi împinsă pînă la limita libertăţii celorlalţi, cînd devine agresivă şi apare pericolul iminent de confuzie ideologică şi dezordine socială. Coeziunea românilor de 1 Decembrie 2017 a fost supusă unor presiuni neîndreptăţite, căci ceilalţi cetăţeni au aceeaşi îndreptăţire precum protestatarii, această judecată fiind derivată din principiu. Oameni în toată firea se contaminează cu atitudinea lipsită de înţelepciune şi fair-play, cer epurări politice prin linşaj mediatic şi ameninţă cu catastrofa naţională dacă dorinţele nu le vor fi îndeplinite. Strada simte monstruos nevoia să identifice un duşman, iar dacă nu există un factor opresor, este inventat unul conjunctural, care să ţină loc. Ţintele false sînt create prin manipularea ideilor exclusive, radicalismul acesta spunînd ceva profund despre oameni, cîtă vreme unii ar prefera ca politica să fie dictată de ei sau de un lider al lor, ales sau numit de ei.
Protestatarii nu respectă autorităţile alese, se îndepărtează de democraţia bazată pe alternanţa la guvernare şi pe parlamentarism. Dacă nu acceptăm aceste idei, la ce ne-am mai încărcat conştiinţa omorîndu-l pe Ceauşescu?! Apar inşi influenţi şi oameni simpli care contestă soluţiile democratice şi acuză dictatura majorităţii, însă niciodată nu este de preferat grupul, ci trebuie să găsim soluţiile europene. Îndîrjirea protestelor înlănţuite expun obsesia de a crea un grup de mase care să impună politica. Cererile de tipul „La puşcărie cu voi!” sînt inacceptabile, dar iată că reapar, dovedind că istoria se poate repeta oricînd, dacă nu veghem deopotrivă cu toţii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ