Cine sîntem?

0
382

Moare satul? se întreba cineva în urmă cu mulţi ani. Da, s-ar părea că răspunsul este afirmativ, satul moare, încet dar sigur. M-am născut la ţară dar foarte aproape de un vechi tîrg. Aşa cum este firesc, în timp, satul a devenit cartier al tîrgului (oraşului) respectiv. La vârsta de zece ani am plecat de-acolo, urmîndu-mi părinţii. Alte condiţii, alţi prieteni, alţi vecini. Ceva îmi lipsea tot timpul. De 40 de ani locuiesc într-un centru de judeţ. Aici, în nord, satele sînt cu o densitate şi o natalitate sporită faţă de cele din vest. Majoritatea oamenilor cu care am lucrat proveneau din sate. Doreau să-şi facă vechime în muncă să se poată pensiona, să-şi poarte copiii la şcoli, să aibă „blocul” (apartamentul) lor şi familia lor apoi ei, bătrîni, să-şi vadă de gospodăria de la ţară. Cei mai mulţi din generaţia mea s-au aciuat prin centrele de judeţ. Satele s-au golit de tineri. Aici părea să fie altfel, copiii îşi păstrau portul strămoşesc, îmbracă hainele tradiţionale, măcar de sărbători. Dar a sosit şi aici fenomenul exodului peste graniţă unde află locuri de muncă şi sunt mult mai bine plătiţi. Unii în America, taxişti, alţii în Germania şi Anglia, la construcţii, alţii în Italia. Se întorc cu maşini bengoase, cu bani de case noi. Dar vorba unei femei : în casă nu locuiesc decît păsările cerului. Nu pot să uit refrenul cântat de tineri în crâşme, ca altădată, când plecau pe front: „Gată mândră raniţa/ Ca să trecem graniţa.”Aşa se întîmpla şi noi parcă visam. Acum li se dau unora salarii lunare la care cei din generaţia mea nu ajungeau într-un an . S-au mărit şi pensiile. Dar cine să le spună că toate au o legătură între ele, ne-am uniformizat, au crescut iar preţurile şi inflaţia, am ajuns într-un cerc vicios.
Am citit ce spun oamenii de specialitate, pe care nimeni nu-i ia în seamă, politicienii mint, orice s-ar zice, caută un singur lucru: ciolanul. Halal naţiune. Nemţii de ce nu fac asta? E vorba de educaţia lor europeană, de civilizaţie. Noi sîntem un popor mic, dar nu sîntem un popor prost, zicea un profesor de-al meu, alogen, trebuie să fim vicleni, să nu ne ocupe vecinii. Dar de ce nu facem investiţii, în autostrăzi mai întîi, apoi în servicii şi apoi în industrie. Agricultura în satele pe care le ştiu este minimală. Legile făcute în pripă ar trebui reanalizate. Absorbţia fondurilor europene începe să devină realitate. La asta mă gîndesc uneori, dar nu-mi pot duce gîndul pînă la capăt că nu am cu cine analiza aceste idei cum făceam la seminar, în studenţie. Am rămas utopic, dar măcar să visăm dacă altfel nu putem. Înainte nu se studia sociologia, acum se studiază. Cine se inspiră din concluziile ce rezultă din studiile lor? Trebuie să ştim de copii că singura idee care stă la baza unei societăţi este economicul, raportul dintre costuri şi venituri, să punem în faţă motorul şi nu claxonul maşinii economice, adică economicul mai întîi şi apoi politicul.

Ştefan Jurcă

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.