Postul Paştelui – călătoria noastră spre Înviere

0
611

Luni, 19 februarie, va debuta Postul Paştelui, urmând ca, până în 7 aprilie, creştinii să dea dovadă de o grijă spirituală deosebită, transpusă atât prin abţinerea de la alimentele de provenienţă animală, cât şi prin orânduirea unui program de rugăciune constant. Pr. can. Emil Gîrboan, protopop greco-catolic de Baia Mare, subliniază faptul că Postul Paştelui, numit şi Postul Mare, este special datorită însemnătăţii sale: ne conduce şi ne pregăteşte pentru cea mai importantă sărbătoare a creştinilor – Învierea Domnului sau Sfintele Paşti.

• „postesc pentru că vreau să trăiesc mult”

Reporter: În data de 19 februarie va debuta Postul Paştelui. Cu ce este acesta diferit faţă de alte perioade de postire din timpul anului?
Pr. can. Emil GÎRBOAN: Postul Paştelui, numit şi Postul Mare, este diferit faţă de celelalte perioade de postire de pe parcursul anului bisericesc, nu numai prin faptul că ţine mai mult, ca timp, ci şi prin importanţa lui: este Mare pentru că ne conduce şi ne pregăteşte pentru cea mai importantă sărbătoare a creştinilor, Învierea Domnului sau Sfintele Paşti. Este, în fapt, călătoria noastră spre Înviere.
R.: Care este motivul principal al postirii?
Pr. can. E.G.: Despre necesitatea şi utilitatea postului s-au scris, de-a lungul veacurilor, biblioteci întregi. Eu vreau să amintesc aici doar o trăsătură din caracterul practic al postirii, aşa cum reiese din exemplul cardinalului Stanislaus Hosius, care respecta cu stricteţe postul prescris de Biserică. Pentru că avea o sănătate şubredă şi se temeau că îşi pune în pericol viaţa, prietenii l-au îndemnat să mănânce mai consistent, eventual chiar carne. „Eu postesc pentru că vreau să trăiesc mult”, le-a spus el. „Nu este scris că acela care cinsteşte pe tatăl său şi pe mama sa va trăi mult pe pământ? Dumnezeu, Tatăl meu, porunceşte pocăinţa, iar Biserica, mama mea, fixează zilele în care trebuie să postesc”.

• o scurtă istorioară a părintelui Bruno Ferrero

R.: Pe durata postului, creştinii trebuie să dea dovadă de o grijă spirituală sporită. Ce ar mai trebui să facă în afară de renunţarea la alimentele de provenienţă animală şi orânduirea unui program de rugăciune constant?
Pr. can. E.G.: În acest sens, o veche şi insistentă recomandare a Sfinţilor Părinţi este următoarea: creştinii ar trebui să renunţe să se mănânce unii pe alţii. Pare o exprimare foarte dură, dar atinge esenţa spirituală a postului. Pentru o mai bună înţelegere, aş vrea să exemplific prezentându-vă o scurtă istorioară a părintelui Bruno Ferrero. În inima unei păduri, locuia, odinioară, o extravagantă familie de plante carnivore care, cu trecerea vremii, au devenit conştiente de faptul că obişnuinţele lor erau cam ciudate, şi asta mai cu seamă pentru că zefirul aducea până la ele murmurul critic al vecinilor. Sensibile la critici, încet, încet, ele au început să simtă dezgust faţă de carne, până când a sosit clipa să o respingă cu totul, refuzând să o mai mănânce. Atunci s-au hotărât să devină vegetariene. Începând din acea zi, se mănâncă unele pe altele, dar trăiesc în pace, deoarece în jur se vorbeşte doar despre pilda lor bună. În timpul Postului Mare – manifestând iubirea practică faţă de semeni – ne identificăm ca ucenici ai Domnului Hristos, care, din iubire pentru noi, îmbrăţişează Crucea, calea Pătimirii şi moare răstignit pentru a mântui sufletele noastre.

• “să ne străduim să postim de păcate!”

R.: Ce pot face cei care nu pot posti din diferite motive, medicale, spre exemplu?
Pr. can. E.G.: Revenim la esenţa Postului Mare: fiind calea noastră spre Înviere, trebuie să ne desăvârşim sufleteşte pentru a deveni vrednici fii şi fiice ale Învierii. Prin urmare, cei care nu pot practica postul alimentar din motive medicale, să postească de păcate. În acest sens, este amintită, în vechile scrieri, o revelaţie a Sfântului Macarie cel Mare prin care ni se atrage atenţia asupra unui adevăr profund: diavolul nu mănâncă deloc, dar nu se abţine niciodată de la păcate. Prin urmare, să ne străduim să postim de păcate!
R.: Ce slujbe specifice se săvârşesc în acest post?
Pr. ca. E.G.: În acest timp de har – menit să ne apropie mai mult de Dumnezeu – Biserica ne întăreşte spiritual prin celebrări specifice, cum sunt: Liturghia Darurilor înainte-sfinţite, Liturghiile pentru cei răposaţi, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, expunerea şi venerarea Sfintei Cruci, Canonul Sfântului Andrei Criteanul, Acatistul Maicii Domnului, precum şi toate oficiile din Săptămâna Mare, în mod deosebit Slujba Sfintelor Patimi şi Prohodul Domnului. În programul liturgic al zilelor de post, în Biserica noastră, un loc deosebit îl ocupă şi devoţiunea „Calea Crucii”, îndrăgită şi practicată cu mare evlavie de către preoţi şi credincioşi.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.