Iubiţi credincioşi,

0
98

Vestea Învierii lui Hristos ajunge până la noi într-o succesiune neîntreruptă de celebrare a Paştelui în cele două milenii de creştinism. Evangheliile ne redau fiecare, în mod propriu, cum Isus a fost coborât de pe cruce, a fost înfăşurat în giulgiu şi pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, iar peste intrare a fost pusă o piatră pe uşa mormântului (Mc.15,46). Aceleaşi femei care au fost de faţă la punerea în mormânt, după ce a trecut ziua sâmbetei (…) foarte de dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? (Mc.16,1-3). Întrebarea firească pe care şi-o pun indică realismul simţămintelor omeneşti care nu au răspuns la situaţiile percepute ca definitive în viaţă. Femeile sunt purtate spre mormânt de admiraţia, respectul şi dragostea profundă pentru Cel pe care l-au slujit încă din Galileea. Moartea Lui nu a făcut ca dragostea lor să înceteze, ci a transformat-o asemeni persoanei care păstrează amintirea celui viu. În limba greacă, aceeaşi rădăcină a cuvântului mormânt înseamnă şi memorie. Celebrăm sfintele Paşti într-un an particular dedicat Centenarului Unirii Transilvaniei cu Regatul României şi manifestările culturale stau sub semnul sărbătorii marelui eveniment. Fiecare popor îşi cultivă memoria şi îşi cinsteşte strămoşii, eroii şi sfinţii. Printre înfăptuitorii României de astăzi îi amintim cu reverenţă şi recunoştinţă pe toţi cei ştiuţi şi neştiuţi eroi care au luptat pentru un ideal. La loc de cinste stau Gheor­ghe Pop de Băseşti şi preotul Vasile Lucaciu, fii ai Bisericii noastre, ale căror case memoriale sunt în eparhia noastră. Un loc cu totul aparte în conştiinţele românilor îl are marele arhiereu Iuliu Hossu care, la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, a citit Declaraţia de Unire. El i-a reprezentat acolo pe toţi marii arhierei şi cărturari ai Blajului care au cultivat de-a lungul timpului dragostea faţă de credinţă, valori şi semeni. O parte dintre cei care au înfăptuit România de astăzi şi mai erau încă în viaţă la instaurarea regimului comunist au fost arestaţi şi închişi pe motive politice sau religioase. Dorinţa ideologilor comunişti a fost ca aceşti oameni să fie daţi uitării şi au încercat să pună o piatră mare peste memoria colectivă, voind astfel să marcheze sfârşitul unei epoci. Providenţa şi timpul au arătat că jertfa nu se uită şi nici nu poate fi anulată de ideologie şi de minciună. Biserica noastră, ea însăşi victimă a ideologiei politice, le păstrează memoria fiind ea însăşi în grija Proniei cereşti. Femeile mironosiţe, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci fusese foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: “Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit. A înviat! Nu este aici. Iată locul unde a fost pus” (Mc.16,4-6). Mormântul gol, asemeni memoriei cultivate, rămâne locul întâlnirii şi al bucuriei, locul de unde se revarsă anunţul victoriei asupra răului şi morţii. Papa Ioan Paul II spunea în predica ţinută la Ierusalim cu ocazia vizitei sale în anul 2000: “Mormântul gol este un martor tăcut al evenimentului central al istoriei omeneşti: Învierea Domnului nostru Isus Hristos. Pentru aproape două mii de ani, mormântul gol a dat mărturie despre victoria vieţii asupra morţii”. Vă dorim tuturor Sărbători luminate şi binecuvântate alături de toţi cei dragi şi de familiile dumneavoastră!
Hristos a Înviat!

Cu părintească dragoste,
+ Vasile
episcop greco-catolic de Maramureş

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.