Suferinţa din punct de vedere medical

0
180

Suferinţele şi bolile fac parte din viaţa omului. Privită din punct de vedere medical, boala reprezintă o stare de tensiune, acumulare de dezordini morfologice sau funcţionale, o rupere a echilibrului biologic. În vorbirea medicală curentă, suntem tentaţi să considerăm durerea şi suferinţa ca fiind unul şi acelaşi lucru. Din motive medicale şi terapeutice, aceste două noţiuni trebuie clarificate. Prin durere înţelegem reacţia organismului la agresiune. Din punct de vedere medical, este un semnal de alarmă plecat dintr-un teritoriu determinat, unde s-a produs agresiunea reprezentată prin noxe mecanice, chimice, ischemice, inflamatorii etc. Durerea are caracter polimorf şi individual, fiind condiţionată de densitatea receptorilor, de pragul de sensibilitate dureros diferit de la un ţesut la altul şi de la un organism la altul. Fiecare elaborează şi consumă durerea în felul său.
Prin suferinţă trebuie să înţelegem cunoaşterea, conştiinţa luptei cu agresiunea, reprezentând nu numai un număr, un mănunchi de reacţii fiziologice, ci şi psihologice. Substratul morfofuncţional al durerii este bine studiat şi cunoscut de specialităţile în componenţa cărora intră şi în special a neurologiei şi psihopatologiei. Mecanismele de producere, modificările produse în structurile anatomice şi histologice, căile de transmisie şi localizările durerii sunt studiate cu înaltă competenţă ştiinţifică. Durerea, privită ca un simptom de însoţire a unei boli, prin sediul ei, prin modul de apariţie, de iradiere, poate ajuta la precizarea unui diagnostic. Am greşi profund dacă am considera durerea şi suferinţa ca elemente pur negative, cu rol exclusiv distructiv. Să nu uităm că aceste simpto­me sensibilizează organismul, aducându-l în stare de alertă, de apărare. Durerea şi mai ales suferinţa produc mutaţii fundamentale, complexe, care eliberează energii nebănuite ale organismului. Din punctul de vedere al practicii medicale, durerea poate fi privită ca prieten, cu rol de apărare atunci când avertizează asupra existenţei unei boli, contribuind la diagnosticarea acesteia sau la existenţa şi prevenirea unor complicaţii. Absenţa durerii poate fi înţeleasă uneori ca un duşman perfid, care prin tăcere maschează prezenţa şi evoluţia unei boli, cel puţin într-o anumită fază a acesteia, ca de exemplu în primele faze de cancer, TBC, boli cardiace etc. Există o inechitate prin faptul că medicii au îngenuncheat mai mult durerea decât suferinţa. Din cauza unor optici deformate, s-a orientat actul medical în mod preferenţial asupra durerii, neglijându-se aspectul global al suferinţei. De altă parte, considerând durerea ca inamicul principal şi identificându-se uneori, nu fără temei, cu însăşi boala, medicina a fost influenţată de această optică.
Procedeele medico-chirurgicale, arsenalul medicamentos s-au perfecţionat de-a lungul secolelor, azi ajungându-se la realizarea unor intervenţii medico-chirurgicale deosebite, în afara oricăror senzaţii dezagreabile sau dureroase. Cercetătorii investighează şi alte căi, pe lângă medicamente, care să ducă la atenuarea sau anihilarea durerii. În ultima vreme, au apărut noi tehnici fizioterapeutice, variate procedee utilizate prin electroterapii, acupuncturi, tehnici Bowen, psihoterapie, care tind să înlocuiască tot mai mult mijloacele medicamentoase. Utilizarea acestor produse şi procedee terapeutice duce la ameliorarea sau înlăturarea durerii, dar nu şi la desfiinţarea ei. Pentru a-l vindeca pe bolnav, nu este suficient să-l eliberezi de durerea care îl chinuieşte, trebuie să-l absolvi şi de răsunetul psihic pe care boala i l-a produs.
Activitatea medicală se află în plin progres ştiinţific, teoretic şi practic, şi va descoperi noi faţete şi posibilităţi de înţelegere pentru combaterea durerii, rezultate pe care cei suferinzi le aşteaptă cu nerăbdare.

medic-preot Vasile RAŢIU

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.