Gavril CIUBAN

0
151

„Bine înfipt în pământul argilos al palmelor – acest olar al poeziei învârte roata silabelor – când monotonă, când cristalină, când lugubră precum e VIAŢA. (…) Ciuban traversează o lume precum marii fotografi – ţinuturi îndepărtat-apropiate. Citindu-l îl cunoaştem şi cunoaştem.” (Marian Ilea)

Mama Doca
scriitorului Gheorghe Pârja

Până deasupra grumazului omătul
Iar recele echilibru al stelelor
din postul negru
suie
învertecuşuri hâlboane gemete
cu oamenii lor
ce nu mai pot fugi de ei înşişi

Mai greu decât pământul
apele ce nu au cum găta
nesfârşitele ierburi –
priviri ce nu te mai pot omorî

Nu încap în cuvinte
Luminişurile ce cotropesc
ziua de mâine

Oftează în tine singurătatea
precum sinele în ceilalţi

Bezmetece umblă fărădelegile
şi-ţi vine să te ascunzi
în somnul ce nu mai vine

De aceea ţi se aud lupii –
uruitul lor de după
ecou -,
scoţându-ţi din sânge
o inimă, două

***
poetului Ioan Flora
de la murit mai încolo
şi-într-adins înapoi
Un chin.

Pretutindeni sunt zorii
când re-apar înspre casă
şi-i un fel de întuneric
ce umblă
el însuşi să nască

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.