Ştefan Bellu: A fulgerat pasărea nemărginirii

0
413
Ştefan Bellu (9 iunie 1939 - 28 aprilie 2018)

Între iarba crudă şi florile de cireş s-a stins din viaţă poetul şi ziaristul Ştefan Bellu. În vremi neprielnice visării, a avut partea de lumină, care i-a conturat personalitatea. Pregătirea lui didactică în liceul pedagogic, apoi rigoarea universitară clujeană l-au aşezat în eşalonul dinamic al unei atmosfere culturale din Maramureş. Care a rămas o referinţă valorică.
În anii 70, aici, în Nord, s-a conturat o generaţie a luptei cu inerţia. Poezia şi-a lărgit viziunea, proza şi-a lustruit uneltele, artele plastice au propus o modă nouă, iar muzica şi-a avut exponenţi redutabili. Cercetarea folclorică, etnografică a scos Maramureşul din adormire. Ştefan Bellu a prins cadenţa acelei efervescenţe, dăruindu-i propria cultură şi inteligenţă. Spun toate acestea, deoarece eram la început de drum şi mă raportam la nume sonore, precum: Gheorghe Chivu, Mircea Marian, Augustin Cozmuţa, Mihai Olos, Liviu Borlan, sau universitarul Gheorghe Pop. În jurul lor, s-au ţesut personalităţi în aceste domenii.
Ştefan Bellu, alături de vocaţia lirică, şi-a asumat şi misiunea cercetării. Ca poet, l-am descoperit citindu-i o poezie, aşezată pe o noptieră, pe care mama ţinea oalele cu lapte. De câte ori mă apropiam de noptieră citeam poemul lui Ştefan Bellu, frumos intitulat „Floarea soarelui”. Pare hazlie împrejurarea, dar aşa poetul mi-a devenit impuls liric. Prin el l-am învăţat pe Serghei Esenin, dar şi marea poezie transilvană: Goga, Blaga, Cotruş.
Augustin Cozmuţa l-a descris în cuvinte astfel: „Profesor cu chip de poet şi jurnalist cu sentimentul istoriei”. Lirismul civic al lui Ştefan Bellu stă sub semnul unei trăiri de atitudine, care nu se învecheşte cu trecerea timpului. Numai adeziunea sinceră şi deschisă, consemna criticul, dă seama despre felul în care individul îşi poate depăşi singurătatea.
Ştefan Bellu a avut o idee de pionierat în cultura română. A cercetat la Academia Română documente şi ne-a dăruit prima monografie închinată poetului Ion Şiugariu din Băiţa, care a murit la 1 februarie 1945, lovit de o schijă pe frontul din Cehoslovacia. Mormântul lui este la Zvolen. Soţia lui Şiugariu, credincioasa lui Penelopă, doamna Lucia, a fost în legături de apreciere cu Ştefan Bellu. Care era o prezenţă tonică în lumea ideilor din plastica maramureşeană. În atelierele lui Mihai Olos, Mircea Hrişcă, Ilie Cămărăşan, V.R. Ghenceanu, ori Titus Petruse, erau întâlniri ale plasticii cu poezia. Adesea, Ştefan Bellu ne povestea despre un nesupus al neamului său, care, înconjurat de jandarmii vremii, a refuzat să se predea. „Alexa, predă-te!”, ar fi trebuit să fie titlul unui roman. Nu s-a întâmplat. Dar s-a răzbunat după schimbarea vremurilor, când a publicat, cam singulara carte, „Pădurea răzvrătită”, despre cei fugiţi în Munţii Maramureşului, sfidând regimul instalat şi aşteptând să vină americanii.

Ştefan Bellu (primul rînd, al doilea din stînga)
şi colectivul de la Graiul Maramureşului (1991)

Ştefan Bellu era ascultat în cercurile culturii maramureşene. A condus un cenaclu literar, a fost în conducerea unor reviste de cultură. Era apreciat ca jurnalist, făcându-şi cu dibăcie meseria în timpurile acelea. A fost în fruntea celor care au reclădit cotidianul „Graiul Maramureşului”. Era omul ideal pentru discuţii cu teme mai puţin ştiute. Ţinea enorm la spiritul lăpuşean, de unde venea. Era o generaţie de inventatori de timp: Vasile Latiş, Augustin Botiş, Ioan Filip, Ludovic Filip şi, Doamne, pe câţi am uitat!
Ştefan Bellu, născut la Cufoaia, face parte din biografia noastră culturală. A lăsat o urmă adâncă, abordând teme cutezătoare. Prin anii 80, mi-a dăruit un poem. L-am scos din sertar întru lumina cititorilor. „Masă de piatră/ şi scaune goale de foc/ aşteptând/ vor sosi pentru sfatul adânc al Tăcerii/ Carpaţii peste seară/ se aud aplecându-se./ Fulgeră pasărea nemărginirii.”
L-a fulgerat la 79 de ani, între iarba crudă şi florile de cireş. Un jurnalist de marcă şi un poet de elită natală, Ştefan Bellu rămâne un nume de referinţă în presa şi cultura Maramureşului.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.